Ieri am stat toata ziua in casa, cu piticii. Pentru ca ei nu au mers la gradi/scoala, iar eu oricum aveam foarte multe chestii de astea “livresti” de executat, adica de stat pe calculator si scris tot felul de proiecte si drafturi si alte alea. Plus ca, hai s-o spun pe aia dreapta, abia astept sa gasesc un motiv sa stau mai mult cu minunatii mei pitici :)
Nu ca as fi descoperit ce vreau sa va spun abia acuma (caci am ceva vechime in “campul muncii”), dar am zis ca e pacat sa nu scriu. Nu e usor deloc sa stai acasa, sa ai grija de prunci, adica sa fi casnic. Ca regula general nici nu iti dai seama cum trece ziua si vezi ca, luat repede, nu prea ai reusit sa faci mare lucru…
Pentru ca faci de mancare copiilor. Adica sa stai acasa cu ei si sa nu legatesti ceva proaspat… asa ceva is not an option. Mai ales ca le place foarte mult sa se implice si ei in faza cu gatitul si cua sezatul mesei. Iar gatitul iti ia ceva timp daca il faci cum trebuie. Apoi mai e faza cu spalatul vaselor. Care e direct proportionala cu cantitatea de “gatit” si cu “periodicitatea” gatitului. Apoi aranjatul prin casa, ca de, nu se face sa lasi copii sa se desfasoare in hais logistic, nu da bine la educatie :) Sa te joci cu ei, catusi de putin acolo, este, cum sa va spun eu, imperios necesar. Si atat de placut :) Plus ca Alecu mai are niste teme, niste suplimentare la care trebui daca nu sa il ajuti, macar sa iti dai cu parerea, iar desenele minunatei mele Mara trebuie validate, apreciate si, uneori, la cerere, decupate. Deci e de lucru, dragilor :)
Si imediat vezi ca ziua a trecut si ca ai realizat destul de putin din ce ti-ai propus din chestiile “livresti” de care va spuneam. Dar nu te superi. Pentru ca ziua petrecuta alaturi de piticii tai este de jdemii de ori mai castigatoare decat orice livreasca :)
Inchei prin a-mi prezenta respectul pentru toti cele/cei care sunt, cum li se spune pe le noi, casnici. Pentru ca, in ciuda a ce crede multa lume, munca asta in casa cu copii e chiar munca.
