Serios vorbesc. Sunt ca şi chinezu răcit cobză care, sătul de atâtea ceaiuri fără nici un Dumnezeu, vrea să bea o bere rece, rece precum zâmbetul lui Geoană după şedinţa de la Braşov, deşi ştie (şi chinezu şi Geoană) că nu rezolvă nimic cu asta. Dar măcar pentru câteva secunde parcă te simţi mai bine şi lumea parcă nu mai e aşa de spurcată. Că apoi te ia şi mai tare tusa şi junghiul intercostal e altă poveste.

Deci, io vreau alegeri. De care or fi numai să fie. Locale, generale, anticipate, europene, intergalactice, de oricare. Să mă duc să pun ştampila la limita dintre a fi validat sau a fi anulat buletinul. Ca să îmi arăt (ca românu nu ca chinezu), cum ar veni, obiectivitatea şi imparţialitatea. O să îmi ziceţi că la alegeri nu e cu obiectivitate şi imparţialitate şi că trebe asumată ştampila pe care o plezneşti pe buletin. Io mi-aş asuma ştampila aia foarte corespunzător. Numai să îmi spuneţi pentru cine să mi-o asum. Că în acest moment al existenţei chinezistice să moară Bruzli încă odată dacă am pentru ce să mi-o asum…

Piesa lu chinezu pentru azi.