Am aşteptat cu un interes fantastic apariţia ediţiei în română a fenomenului “Foreign Policy”. Eram copil de 11, 12 ani când mă furişam la “fondul interzis” al bibliotecii judeţene din Baia Mare şi acolo, nu ştiu prin ce minune, erau câteva numere din Foreign Policy. Mă holbam cu gura căscată la pozele din ele. Şi încet, încet, cu pozele alea din Foreign Policy, copilul din mine a început să priceapă că există o altfel de lume dincolo de cea românească în care trăim. Cred că acelea au fost momentele “internaţionalizării” mele…
De aceea am cumpărat primul număr al ediţiei româneşti şi l-am citit pe îndelete, moroşeneşte, cu interes corespunzător. Subiecte mişto, tratate exact cum te aştepţi şi ai nevoie, una peste alta o revistă bilunară pe care eşti un tăntălău dacă o ratezi. Numai că, pentru că, of course, este un “dar, lectura decurge minunat până fix la pagina 57. Aici Petre Roman intră în scenă pe subiectul “Cine face politică globală în România?”. Şi îţi strică toată plăcerea.
Petrică are un text copiat parcă din nişte manuale reşapate de relaţii internaţionale (le ştiţi, de alea într-o singură culoare, cu numele autorului mare pe ele). Şi îşi mai şi exprimă ideile pe puncte – 1, 2, 3, 4… – de parcă de Emil Boc în conferinţele de presă. Nu o să vă răpesc din plăcerea de a citi chiar voi o asemenea capodoperă de scriitură pe politică internaţională şi, deci, nu o să citez nimic din Mr. Roman aici. Offffffffffffffffffff… Nu mă pot abţine. Zău că nu mă pot abţine. Măcar finalul, vă rog, măcar finalul:
“Nu putem fi victimele pasive ale săgeţii timpului. Trebuie să fim parte a timpului, la timp”.
Oooooooooooo, ieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee….
Adanc rau acest final…chestia cu sageata timpului mi-a dat o lacrima in coltul ochiului…De ce trebuie un tip ok cum era Roman in puloverul lui rosu, moartea pasiunii pentru fetele de la APACA, sa devina atat de patetic la batranete? Daca tot materialul lui din revista este precum acest final, inseamna ca Roman imbatraneste urat si devine patetic in scris precum era pe ringul de dans, la “Dansez pentru tine”…
nu prea inteleg de ce tre sa aiba o revista internationala cu nume Foreign Policy o editie romaneasca.
teo.georgescu:
finalul e apoteotic, da
insa restul materialului este extrem de fad
chiar m-a prost dispus petrica…
livium:
pentru ca nu toata lumea e asa de desteapta ci alimbicunoscatoare ca noi
spre exemplu am prieteni care vorbesc perfect franceza si spaniola dar la engleza sunt praf si pulbere
si pentru care aparitia traducerilor in fpul romanesc este brici
ca sa nu mai vorbim de altii care chiar daca nu au nici o treaba cu politica externa tot mai arunca cate un ochi
oricum lucrurile sunt simple: nu iti place nu o cumperi :D
Noa bine, amu, ce vroai si tu, sa fie totul perfect din prima? Putzintica rabdare, stimabile!
Absolut de acord. Nea Petrica Nuvrembaninuvremvaluta are un text corect, scris ingrijit. Adica plicticos si lipsit de originalitate. Nu am cum sti daca finalul e apoteotic- precum spuneti voi- nu am rezistat pana acolo. O sa mai fac o tentativa de lectura. Rezumandu-ma la final , de data asta.
Dar faza aia citata mai degraba ma descurajeaza. Deh, don Pedro capata naravuri de la juna concubina.
PS Vorba lui dom’ Cocos “s’tem putini oameni de valoare in tara asta” . Asa ca te-am inghesuit in blogroll, chinezule. Ca sa nu ne imprastiem prea tare