Dacă nu ştiţi ce şi cum despre Cristi Diaconescu nici măcar nu are rost să citiţi ce scriu mai jos. Deşi, având o consideraţie deosebită (de data asta chiar cu maximă sinceritate o zic) pentru cei ce intră la chinezu să îmi citească elucubraţiile, mă îndoiesc că nu înţelegeţi cum stă treaba cu personajul. Şi, dacă tot citiţi, să ţineţi cont din start că mie îmi place personajul.

Azi apare în Evenimentul Zilei un material despre trecutul comunist al lui Cristian Diaconescu, din care io unul nu am înţeles nimic altceva decît că omu a trăit şi a activat în perioada comunistă. Nu a fost securist, nu a omorât pe nimeni, nu are nu ştiu ce decizie greşită la mapa profesională. Şi că a fost “o tânără speranţă a pepinierei de partid”. Aşa, şi ce e cu asta? Că tot nu m-am prins care este relevanţa (adică m-am prins, dar îmi spun unii prieteni să nu zic nimic de alţi prieteni de la Evenimentul Zilei). În fine…

Tot astăzi Cristi Diaconescu dă un interviu în Jurnalul Naţional. Nu insistăm asupra a ce zice el acolo, că puteţi citi şi voi. Discutăm aici chestiunea de oportunitate. Jurnalul Naţional face faza cu “oglinda” celor de la Evenimentul Zilei. Adică se poziţionează clar, în acest caz vorbim, în raport cu cei de la Evz (aflaţi pe locul doi după Jurnalul în ultimul studiu de audienţă) şi foloseşte în folos propriu notorietatea pe care cei de la Evz le-au dat-o lui Diaconescu şi subiectului ca atare. Plus că, raportat strict la “brandul” Diaconescu (aflat la cote bunicele la încrederea populaţiei), Jurnalul se poziţionează în ograda “good guys” şi îi aruncă pe cei de la Evz înspre “bad guys”.

Cristi Diaconescu începe să crească rating şi tiraje. Şi e doar “debutant”…

Gata. Că deja mă doare neuronu de atâta gândire…