Vaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaai. Tristeţea care mă cuprinde este mai mică doar decât râderea masivă care mă gâdilă pe la neuron. Păi cum să nu mă supăr când sunt nominalizat la Blogscarurile 2008, stau ca pe ghimpi, nu dorm, nu mănânc, nu beau, dar nu câştig? Păi cum să nu mă simt foarte bine când văd ce ideie mişto a avut Mihnea şi cât de mişto o tratează?

No bun. Anul ăsta a fost cum a fost. Dar de la anul mă bag şi io la organizare. Că nu suport să fiu nominalizat şi să nu câştig. Nu mă lasă religia, înţelegeţi voi…