Văd la moroşanul meu Adi Hădean un super fain material despre brandul de ţară. Drept pentru care de azi intră în blogroll la chinezu. Chiar dacă lui nu îi place cuvântul blog. Şi cum nu mi-am spus niciodată părerea orezară în privinţa mult-plictisitorului şi degeaba-dezbătutului brand de ţară, iaca hop şi eu.

I-am văzut pe specialiştii mult mai specialişti decât o să fiu eu vreodată cum se dau de ceasul morţii să găsească acea coloană vertebrală, acea piatră unghiulară, acea cărămidă de temelie pe care să se construiască brandul de ţară. Şi tot căutând aşa ceva prin toate ungherele, au pierdut din vedere the big picture: nu există aşa ceva.

România nu o să poată fi construită niciodată pornind de la acel ceva, unic şi irepetabil şi, cu voia dumneavoastră, irecuperabil. Pentru că România nu are aşa ceva. Cel puţin nu are un aşa ceva mare, masiv, aproape mastodont. Dar are de “ailante” mai mici. Şi dacă în a recunoaşte “aia mare” avem probleme semnificative şi insurmontabile, în grasparea “ălora mici” suntem maeştri desăvârşiţi.

Nu insist asupra “ălora mici” pentru că le ştiţi şi voi. România e aşa şi aşa, iar românul aşa şi aşa. Ştiţi voi, clişeele pe care le repetăm, la bere sau nu, cu aerul că la noi a început şi s-a terminat certitudinea definitivă. Clişee, da, dar sunt ale noastre. “Alea mici”.

Mie mi-ar place un slogan pentru brandul de ţară cam aşa: “Romania: the country with many countries”. Pentru că, dintre toate “alea mici” mi se pare cel “mai mare”.