Sunt o fire extrem de puternică, individualizată şi virgoanţă. Nu am nici o problemă să mă trag de şireturi cu oricine sau, dacă se impune, să trimit o directă în maxilarul oricui din sistemul nostru planetar. Altfel spus sunt, organic, un mârlan spoit cu oareşce cultură şi prezenţă pseudo-agreabilă.
Cu toate acestea am şi eu o singură şi o unică fâsticeală când e vorba de bloguri…
Ei, eşti prea sensibil!
Măcar că…
Chinezule,
in timp ce desenezi ideogramele tale mestesugite aici, in felul tau unic si dezinvolt – motiv pentru care te consider unul dintre cei mai originali bloggeri pe care am onoarea sa-i citesc – cu umorul hatru al oamenilor inteligenti si suficient de cinici -, eu ma ocup cu “lucurile care nu se vad”. Am numit aici, da, si bacteriile care ne locuiesc. Care, prin proceduri sofisticate, pot fi “masurate” si facute vizibile, intr-un fel.
Sunt un bun manuitor al cuvintelor. Pentru ca in ele proiectez ce nu pot trai, inactiunea, inadecvarea. Daca o sa-l intrebi pe Vania, el o sa-ti spuna ca sunt un om imposibil. Complicat. Bantuit de spaime puerile. Intransigent cand nu e cazul.
Nu te lua dupa ce scriu. Nu suport sa dezamagesc oamenii la care tin. Scriitorul e un histrion.
nu vreau sa spun ca as fi o prefacuta; exact asa traiesc cum scriu; nu am nimic de ascuns. Doar ca ma fac un arici cand cineva ma cocoata mai sus decat sunt in realitate… Ca sa aiba de unde sa-mi dea drumul apoi.
Gabriela Savitsky:
Am tras iubirea între lume şi mine
Ca pe o cortină grea, de catifea sângerie…
După ea, mă scălâmbăi,
mă strâmb,
cum face un copil la oglindă…
Chinezu, fiind discret, nu pune întrebări. Astfel că nu voi zice despre nimeni că e imposibil… Cu datul drumului de pe piedestal, mai socotim…
Chinezu,
touche!
Nu mai am nici o replica din asta acidutzu…
probabil ca nu stiu nimic despre mine.
iti multumesc,
am fost extrem de impresionata de “fastaceala” ta, mai ales ca te stiu un cinic si-un sarcastic.