“România, te iubim şi cu tine ne mândrim!”. Acesta este sloganul perfect românesc ales profund democratic de către suporterii care au votat pe siteul oficial al Euro 2008. Şi care slogan va fi pictat pe autocarul oficial al selecţionatei României. Mereu am spus că mai mulţi gândesc mult mai bine decât mai puţini. Dacă am fi pus nişte inteligenţi de prin nşpe agenţii să gândească sloganul ar fi venit cu nişte incongruenţe introspectiv cromatice şi onomatopeic exhaustive. Aşa suporterii a avut ultimul cuvânt…
Spre contra-exemplificare, spicuim din sloganele altor ţări cu drag participante la respectiva competiţie autocaristică.
Germania. O echipă, un scop (Germany – one team – one purpose). Scurt, concis, la obiect. Precum o răpaială de semiautomată hitleristă. Sau ca un Panzer bubuind decisiv şi fără drept de replică…
Grecia. O echipă, un vis! (One team one dream!). Normal. Este de domeniul visului ca grecii să mai pupe o performanţă de genul câştigării titlului european. Şi parcă vedem norişorii Olimpului peregrinându-se agale…
Olanda. O misiune, un sentiment, împreună suntem portocalii (1 mission, 1 feeling, together we are orange). Şi misiune şi sentiment şi portocaliu. Parcă e Alianţa lui Băsescu. Nu îi văd bine, sincer…
Italia. Cerul e întotdeauna mai albastru (The sky is always bluer). Bells will ring ting-a-ling-a-ling, ting-a-ling-a-ling And you’ll sing “Vita bella”…
Franţa. Trăim împreună, sărbătorim împreună (Live together, celebrate together). Apoi, după sloganul ăsta, francezii îşi propun să meargă la Euro 2008 să şi-o pună. Ceea ce nu e deloc de condamnat…
Rusia. Deci aşa ceva io nu traduc… (Russian hands are all for one! Russia’s proud of her sons!). Şi Stalin ar fi mândru de un asemenea slogan…
Spania. Orice s-ar întâmpla, Spania întotdeauna. (Whatever happens, SPAIN ALWAYS). Shit happens. Always…
Şi preferatul meu: Polonia. …pentru că doar sportul şi distracţia contează (… because only sport and good fun counts!). Polonezii sunt cei mai tari. La faza asta, cum ar veni. Că la faza cu Sobieski…
cred că i-am fi putut lua pe polonezi dacă ne ieşea “românia te iubim că ca tine nu găsim”
da,e mult mai natural decât astea gen “o mână, o labă” (de urs, fireşte)
Si totusi hai sa iti zic una tare. Ai nostrii prea tare nu au gresit. De ce? Pentru ca acea cacofonie o sesizam doar noi. La ei tradus nu apare si mai sun si destul de patriotic! UNIC! Asa ca io totusi cred ca in aceasta campanie si-a bagat si cineva inteligent “coditza”! ;)
Al nostru parca e decupat din “Ode Rosii pentru Conducatorul iubit”. Constat cu tristete ca tot la limba de lemn am ramas. Am avut si eu un post pe tema limbii de lemn la http://razvanserbu.wordpress.com/2008/02/26/ana-luca-si-cu-dej-au-bagat-spaima-n-burgheji/
La inceput am crezut ca se merge pe cacofonie, nu m-ar fi mirat prea tare, dar, in fine…suntem un popor de iubareti si sentimentali, asta e, ne injuram, ne scuipam in direct, dar ne iubim in secret.
Damned, cum de îmi place atât de mult acest post?