Nu am cum să trec peste ziua de astăzi. Nici măcar nu e sigur că asta e ziua cu pricina. Dar nu are importanţă. Să o acceptăm ca şi o convenienţă şi să-i dăm bătaie…

E ziua în care s-a născut Cezar. Pe vremuri, fiind mai tânăr şi mai revoluţionar, eram fan absolut al miraculosului învigător de la Alesia şi de la Pharsalus, al oratorului şi al dandyului antic. Acum, evident, după zeci de cărţi citite în problemă, mi-am nuanţat poziţia. Dar, fără doar şi poate, Cezar rămâne unul dintre eroii care mi-au îmbogăţit copilăria.

Zilele astea m-am redelectat cu două cărţi care îmi plac mie foarte mult: “Rubicon” de Tom Holland şi senzaţionala “Cezar” a inegalabilului Alexandre Dumas. Aşa, ca un fel de La mulţi ani ciudat şi atemporal…