Un material savuros al lui Sebastian, văzut din cauza lui Petria. Pe lângă faptul că te îndrăgosteşti imediat de scriitură, râzi de nu se poate la ce citeşti. Asta până în momentul în care si se spune despre sistemul prin care Băsescu lua şpagă la Anvers şi râsul ţi se transformă într-o grimasă acompaniată vocal de ceva relativ inteligibil legat de morţi şi de anumite mame…

“N-aveţi dreptul la nici o încercare, c-o să vă spun io: păi, la Anvers ierea un reprezentant Navrom care organiza chestiile astea. Io nu l-am văzut la faţă atunci, ci mult mai târziu, când ajunsese deja ministrul transporturilor, la mulţi ani după înghesuiala dân decembrie. Eh, aşa că, les capitaines care aveau relaţii obţineau navluri bune. Les capitaines care n-aveau relaţii (e o chestie doar auzită, n-am avut cum s-o verific!) strângeau baaaaani, bani pă care-i dădeau la reprezentanţă ca să obţină un navlu avantajos. Beuieţii spuneau că nu se dădea mult: fiecare membru al echipajului scotea dân buzunar aşa, ca la v’o cinci dolari, astfel încât o navă dădea 100 – 150 de dulăi ca să meargă acolo unde ierea bine şi frumos şi avantajos pentru buf.”