Desigur că vânzoleala actuală guvernamentală mă lasă mai rece decât o scrumbie banchizată arctic într-un frigider Fram de care a avut cândva bunica Elenei Udrea. Desigur că un ochi mi se îndreaptă către treburi dăştea. Dar celălalt îşi vede cuminte de treaba lui şi, culmea, mai şi reuşeşte să citească neşte rânduri.
Nicholas Sarkozy – Martor. În cazul cărţilor de astea autobiografice, am io un neuron care mă ţin în tensiune şi mă enervează la fiecare pagină, redundându-mi întrebarea dacă omu care scrie pe copertă că a scris cartea a scris cartea sau nu. Trecând peste asta, cartea merită măcar răsfoită.
Vladimir Colin – Babel. Recunosc, nu o citisem până acum. Şi a fost o surpriză foarte plăcută. Un SF excelent, pe care l-am şi văzut în creierul meu ecranizat peste câţiva anişori de Icon-ul lui Gibbson.
Şi cam atât, ce aţi crezut…
