Serios. Îl citesc de fiecare rară dată când scrie pe blog. Pentru că de scris scrie excepţional. Şi, vă daţi seama ce bun îs, reuşesc să fac abstracţie de trecutul său pe funcţie politică, al cărui bilanţ e sublim dar lipseşte cu desăvârşire. Dar de scris scrie, categoric, impecabil.

“Pupincurismul la români este tehnică, dar pentru unii se apropie de artă. Si nu ar fi nimic dacă pupincuristul nu ar face pauze de respiraţie când işi învârtoşează limba şi injură, căutând duşmani presupuşi puntru dosul pe care-l lustruieste, cu gândul de a face plăcerea completă celui masat. Pe malurile Dâmbovitei pupincurismul este dinamic, concurential, competitiv şi mai usor de suportat. Cel care-l practică vrea să ia locul cuiva, se vede şi este acceptabil, in fond, politica este competiţie.”