Am fost la protestul pentru susţinerea lui Dragoş. Alături de vreo 100 de tineri, cel mai probabil colegi ai lui Dragoş. Plus încă doar puţini, mult prea puţini alţii. A fost şi Isabellelorelai. Nu avea cum să nu fie.
Apoi am fost la Universitate. Din solidaritate cu prietenii mei basarabeni.
În ambele situaţii, protestele noastre înseamnă atât de puţin. Dar, totuşi, atât de mult…
protest pentru sustinere? nu e cam ciudata exprimarea?
De aia te plac eu pe tine. As fi venit si eu, dar sunt cam departe. :(
Protestul inseamna putin in ceea ce priveste efortul participantilor, dar poate insemna mult ca rezultat. AZI GUVERNUL ROMANIEI A APROBAT FONDURILE PENTRU CELE 7 DOSARE INTRE CARE SI CEL AL LUI DRAGOS. Eu zic ca nu-i putin : 7 oameni au primit sansa de a trai.
Din pacate, colegi de-ai lui Dragos au fost prea putini, dar cum ar fi putut veni acesti copii, daca cei care-i formeaza, profesorii si directoarele liceului Dante Alighieri, n-au venit, ascunzandu-se in spetele unui refelx ce ar fi trebuit de mult uitat, acela de a cere voie… Inspectoratul nu le-a dat voie…Oare ce se intampla cu oamenii in tara asta si pe mana cui ne lasam copii sa fie educati? Si ce vor invata copiii nostri, sa fie niste lasi, sa nu le pese daca semenii lor afaltiin nevoie? Acestia sunt dascalii de azi si e trist…
A trecut 1 luna de la miting. Sunt profesoara in liceul lui Dragos. Nu il cunosc personal dar sunt cu gandul la el. Si nu sunt singura. Rascolesc intenetul si intreb in stanga si in dreapta vesti despre Dragos. Si spre tristetea mea am gasit aceasta impresie de doua ori: <> intr-adevar nu au fost copii multi dar cei care au fost au dat cat au putut de mult. Nu au fost multi profesori pentru ca erau in timpul programului sau pentru ca s-a aflat tarziu in scoala despre miting. Dragos citeste cu siguranta gandurile voastre si nu este corect sa ii creati impresia aceasta. Diriginta lui a fost acolo… Am fost si eu si alte colege de-ale mele. Nu cred ca era nevoie sa luam o portavece si sa ne anuntam prezenta pentru ca nu asta era problema. Si eu am fost dezamagita la inceput dar pana la urma rezultatul a fost pozitiv. La ce bun sa mai aruncam cu pietre spre cineva… Motivul pentru care am scris acum este ca nu vreau ca Dragos sa creada ca dascalilor din Dante nu le pasa… Pentru toti este foarte trist si multi se tem nu pentru ca nu mai spera, nu pentru ca au cedat in lupta asta ci poate pentru ca anul trecut noi am mai piardut o eleva in clasa a XII, Alexandra, luata tot de acest monstru, leucemia…A fost dramatic. Nimeni nu trebuie judecat.
Efortul Oanei Gheorghiu este laudabil, perseverenta este de admirat! Ii multumesc in numele tuturor celor care sunt cu gandul la Dragos! Ii multumesc ei si celorlalti care sunt ingerii pazitori ai celor care au cea mai mare nevoie! Sper sa am onoarea sa ne cunoastem si chiar sa pot ajuta si eu cu ceva.