Probabil ca nu va intereseaza foarte tare. Dar unora le-am promis ca pun poze cu piticii mei cum au inaltat zmeul la Cugir. Asadar, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, acestia sunt minunatii mei copii!
Mara, zambind asa cum stie ea, de ma topesc, tot, tot, tot…
Alecul meu, un adevarat minunat, de care sunt enorm de mandru.
Un minunat efort comun, frate si sora. Evident, cu un tatic mega-mandru!
Dar bogat mai eşti domnule! Sa îţi trăiască ! Si daca o fi sa fie peste timp sa dea dumnezeu a ne faci sa te invidiem si pentru pozele nepoţilor! :)
Chiar ca „minunaţii tăi copii”. Să-ţi trăiască. Să ai grijă de ei şi de educaţia lor! Cu toate ca stiu ca asa vei face, ti-am mai spus-o si eu o data
multumesc pentru ce ziceti aici :)
desculti pe ulite… parca suntem in anii 60! ce bine ca-ti poti face copiii asa de fericiti!
pozele facute in Cugir, partea orasului de langa munte, nu? Sa-ti traiasca si sa fii fericit alaturi de ei!
Ce frumos…:)
zmeele ca zmeele, da’ zmeoaica-i simpatica foc!
Frumoşi copii, să-ţi trăiască !
wai, dar chiar ai de ce sa fii mandru :)
ce draguti sunt!
Sa-ti traiasca, chiar trebuie sa iesim la padure, dupa cum vorbisem deunazi. Vin si eu cu juniorul.