Dragoş Rouă, omul care, precum Floooooriiiiin Căăăălinescuuuu pe vremuri în offline, nu mai are nevoie de nici o prezentare printre onlineri, a început un program de mentorship pentru antreprenorii online sau pentru cei care vor să devină membri cu drepturi depline ale acestei deşănţate specii umane numită, în lipsă de altceva, antreprenoriat.

În mărinimia sa generoasă, Dragoş m-a cadorisit şi pe mine cu un fel de statut de guest la primele sesiuni pe care le va ţine. Ceea ce mă face să mă simt şi aşea şi aşea.

Mă simt aşea pentru că, cei care mă cunosc ştiu deja, sunt de o independenţă aproape tragi-comică, iar gândul de a intra într-un program de ăsta în care să mi se spună ce nu ticăie bine la mine îmi provoacă nişte furnicături pe undeva…

Mă simt aşea pentru că, dintre muuuulţi oameni pe care i-am cunoscut, cu Dragoş chiar aş putea discuta nişte lucruri mei pe şleau, fie şi pentru simplul motiv că el are un stil mega-sănătos de a-ţi spune verde-n faţă dacă e cazul “băi, eşti papagal”, ceea ce, trust me, cu greu găseşti în ziua de azi…

Deci evident că mă voi răspunde invitaţiei lui Dragoş. Şi promit să vă spun, atâta cât pot şi mă lasă autocenzura energic executată aici pe chinezu, despre cum a fost.

Word!