Swamp mă întreabă cam ce părere are un chinezu ca tot românu despre folosirea diacriticelor pe blog. Şi pentru că acesta este un subiect oarecum tehnic, ce ţine de conceptul mai larg de readability, vă rog să îmi permiteţi să răspund un pic mai tehnic: chinezu are o părere foarte bună :D
Folosesc cam dintotdeauna diacriticele ca să scriu pe blog. Cu rarele excepţii când nu scriu de pe scula mea, ci de pe alta care nu le are intrinsesc. Sau când, şi aici chiar e o chestie pe care trebe să o rezolv, când scriu de pe unul din lap topuri care, şi aici chiar mă enervez pe mine însuşimi, nu are frumoasele gâlme care dau atâta savoare limbii noastre ca o comoară.
Diferenţa între a folosi şi a nu folosi diacritice în blogosferă aproape că nu contează. Aproape zic. Pentru că deşi întreaga naţiune netuistică românească se obişnuieşte din ce în ce mai tare cu lipsa diacriticelor (unii chiar îşi fac stindard de luptă cu aşa ceva), mai există de ăştia ca şi mine care apreciem la devărata valoarea întâlnirea cu ă, î, â, ş, ţ.
Printre aceia care iubesc diacriticile sunt si eu , si ma mandresc :D
Da, da, bravo! Şi mie îmi plac diacriticele.
Cred că limba noastră merită mai mult respect (na, m-a molipsit campania Realitatea tv). Aşa cum alţii ţin la specificităţile limbilor lor, francezii la accentele lor, spaniolii la accente şi la ñ-ul lor (uh, şi încă ce mândri sunt cu el) şi restul popoarelor cu ce mai au de-al lor, mă gândesc la literele cu două punctuleţe (u, o, a, cu două punctuleţe în limbile germanice) sau la literele ciudate din limba poloneză, nelipsite în scriere şi tot aşa.
Chiar cu stindardul în braţe nu stau, însî îmi place tot cu diacritice…
Drăguţ blog ai, ‘mneatale, Chinezule!
Asta, una la mână.
A doua: diacriticele sunt mai mult decât utile,mai ales când vrei să scrii ceva de genul “Hai, fă,-n fân!” Să n-arate “hai fa-n fan” , că nu înţelege aia ce vrei de la ea.
La modul serios, chiar ieri m-am împotmolit cu cititul pe blogul lui Mălaimare, că termina paragraful cu “Da bine!” şi nu numai că nu prea avea sens, dar nici nu înţelegeam de ce n-a pus virgulă după “da”, mai ales că tot repeta chestia asta… Abia mai pe urmă m-am dumirit: era “dă bine”.
salut! dacă ați fi folosit și pe cele corecte (cu virgulă dedesubt, nu cu sedilă) ar fi și mai bine.