“Diferenţiază-te sau mori” a lui Jack Trout e luată de multă lume ca pe o Biblie la purtător a marketingului modern. Şi drept să zic cam are toate caracteristicile pentru a fi considerată ca atare. Se citeşte foarte uşor, oriunde deschizi cartea poţi lectura un pasaj şi să îl înţelegi fără să faci corelaţie cu alte capitole, abundă în mini-studii de caz (chiar dacă multe din ele nu spun absolut nimic cititorului român fără ca acesta să dea un google să vadă cam care e treaba).

Ca vivacitate literară, Jack Trout nu scrie bine. Ba chiar modest. Dar asta nu ne interesează prea tare. Dacă vrem literatură, deschidem Dostoievski. Trout e om de marketing şi asta se simte în fiecare literă. El scrie ca să convingă, ca să îşi vândă produsul lui spunându-ţi cum trebuie vândute produsele în general.

Ceea ce e oarecum enervant este stilul său de a folosi sentinţe de-a dreptul, care, aşa cum le spune el, nu prea îţi mai dau nici măcar dreptul la a le contesta cât de cât. Pe principiul “io, Jack Trout, am spus-o, aşa că nu mai comenta”. Numai că multe din argumentaţiile sale scârţâie. Adică pentru aproape fiecare din studiile de caz pe care le prezintă pentru a-şi susţine un punct de vedere (multe chiar clienţi de-ai săi – sic!), se pot aduce contra-argumente fără problemă.

Altfel spus, deşi e categoric o carte din categoria “must have”, a o citi ca pe o mare şi decisivă iluminare nu prea e indicat. Ca orice produs care îţi este vândut şi pe care decizi să îl cumperi, şi “Diferenţiază-te sau mori” trebuie întâmpinată cu, cel puţin, a reasonable doubt.