Violeta-Loredana Pascal m-a rugat să scriu un guest post pentru cenusadetrandafir.ro, provocarea pe care am acceptat-o cu plăcere. Pentru că, având în vedere profilul siteului, chiar a fost o provocare :) Spicuiesc (vaaaaaai, ce îmi place cuvântul ăsta…) din ce am zis eu acolo:

“Avem o nonşalanţă teribilă de a trece prin viaţa noastră ca şi cum nu ne-ar aparţine. De parcă ceea ce suntem şi ceea ce avem ne este suficient pentru a ne amăgi că şi trăim cu adevărat. Numai că, din păcate, mulţi dintre noi vieţuiesc, unii dintre noi fiinţează, dar foarte puţini dintre noi trăiesc cu adevărat.

Pentru mine un om care nu vrea să se dezvolte, să „devină”, este demn de milă. Nu de compasiune, că asta e altceva, ci de milă. Profundă, netrucată, omenească milă.

Există un lucru care mă surprinde mereu la câte unii şi cu care nu cred că o să mă pot obişnui vreodată: auto-suficienţa. Nu o să pot înţelege niciodată de ce să nu încerci să înveţi mai mult, să afli mai mult, să devii mai bun, adică, pe scurt, să te dezvolţi. Mai ales că în zilele astea în care trăim poţi să faci aşa ceva cu efort minim. Doar să vrei.”

Mai mult pe cenusadetrandafir.ro.