Ştiţi cum există în viaţa oricărui om anumite momente când simte nevoia să spună nişte lucruri care nu au nici un sens, da’ no, dacă-i musai, trebe. Şi cum există o percepţie care câştigă din ce în ce mai mulţi adepţi cum că şi bloggeri sunt oameni :D, uite aşa vă spun şi io ceva ce nu vă interesează de nici o culoare: îmi plac bananele putrezite :D
Bun, nu alea care sunt în ultimul hal, ci acelea care au început să se maronească (dacă există un asemenea verb pentru a descrie culoarea maro) pe o parte şi să se făinească pe altă parte. Şi ce îmi plac…
Momentul la care alegi să le mănânci e decisiv. Pentru că dacă le laşi o oră mai mult le-ai pierdut, căci au trecut to the dark side definitiv, dar nici să le consumi prea repede că le pierzi din savoare. Delicată chestiune, îţi trebe ceva experienţă să le gineşti cum trebuie :)
Gata, am spus nimicul ăsta :) Acum puteţi merge să citiţi lucruri mult mai serioase pe alte bloguri :))
daca trec de momentul ideal, si deja devin scarboase (vizual vorbind) le bag in blender impreuna cu o cana de lapte si o jumatate de mar … incearca odata
bananele putrezite, acest deliciu gastronomic:) mmm:)
Uite ca eu nu-s cu bananele care se strica. Le tai partea aia stricata si halesc ce mai ramane :))
mie imi plac cele aproape crude. ::))
Eheee si mie ce-mi mai plac. Sunt o mica experta in banane “putrezite” :)
Mare curaj ai avut sa te destainui noua cu asa ceva :) Mie nu imi plac cele care deja capata culoarea aceea maronie desi miros foarte bine. Sotul meu le prefera pe cele mai coapte. Ehh ,voua barbatior,.. numai bananele va plac coapte :))
mie nu-mi plac. Trebuia să o spun.