Dan Ciulea mă întreabă care a fost prima mea maşină. Oooo, ce vremuri :)) Era prin 1998, parcă, atunci când am cumpărat de la un prieten o Dacie de prin 1978. Eram aşa de emoţionat… Era prima mea maşină :)) Mă rog, cu condiţia ca Daciile alea vechi să îmi permiteţi să le încadrez în această categorie a maşinilor şi nu a cutiilor pe roţi :D

Îmi aduc aminte că la primul drum mai lung făcut, undeva pe dealurile de pe lângă Sibiu, mergeam eu cu a patra şi dintr-o dată am simţit că îmi moare motorul, că trage din ce în ce mai greu. M-am speriat, am zis că se strică maşina. De fapt eu eram fraierul :)) Căci la experienţa mea de nici 100 de km de condus nu îmi dădeam seama că sunt în rampă, că urcam un deal, care nu prea se vedea că e deal şi că, absolut firesc pentru puterea amărâtei Dacii, trebuia să trec în treaptă inferioară de viteză. Aşa că am tras pe dreapta, am răsuflat de vreo două ori, apoi am pornit din nou la drum. Maşina, săraca, luată iar cu “antâia-adoua-atreia-apatra”, şi-a făcut treaba, evident :))

Apoi, mai în iarnă, mergeam de la Cugir spre Bucureşti, şi nu mă prindeam nicicum ce are maşina de nu se încălzeşte. În mintea mea de cetăţeam al secolului XX :D era că întorci de butonul ăla manivelă din stânga volanului şi maşina trebuie să se încălzească imediat. Dă-i pace… Şi tot am frecat de butonul ăla de mi-a venit rău, iar maşina tot nu se încălzea :D Aşa că, rupt de frig, am oprit undeva, la intrarea în Sibiu, la un restaurant de ăla cu parcare şi, cu toată ruşinea, am întrebat pe cineva cum torpedoul mamii ei de viaţă funcţionează căldura la Dacie :)) Vă daţi seama amuzamentul celor de acolo, care, evident, mi-au arătat care e faza şi mi-au dat lecţia de bază când era vorba de Dacii: răbdare, băăăă! :))

Acum mi se par amuzante întâmplările alea. Dar atunci nu mi s-au părut deloc :D

Dau leapşa mai departe lui Andrei, Lucian, Turambar şi Mihai.