Am citit cartea ”Crima de la jubileu” a Luciei Verona cam așa, într-o suflare. Pentru că, una la mână, e foarte mică :D, format de ăla de buzunar și pentru că, doi la mână, o astfel de carte cam așa se citește, pe nerăsuflate.
Nu o să vă spun despre ce e vorba. Doar precizez că e o carte polițiștă. Și mai zic că Lucia are un dar teribil în a desene personaje nu credibile, ci de alea de zici că le-ai cunoscut în viața ta reală :D Cei care mai scrieți cât de cât știți cât e de greu să construiți un personaj care să se desprindă din pagină și care, parcă, începe să joace, ca într-o piesă de teatru, în fața ta. Lucia poate să facă asta. Nu știu cum dracu, dar îi iese :))
E a treia carte a Luciei pe care o citesc, după superba ”Labirint obligatoriu” și după excelenta ”Fără canguri”. Dacă mi-ar pune cineva un cuțit la gât și m-ar obliga să aleg, aș alege ”Labirintul…”, dar din pricini de alea personale. Dar fătă cuțit, chiar nu aș ști ce carte să aleg. Adică cele trei menționate mai icea șa sunt atâtde diferite încât îți face de fiecare dată plăcere să le citești în alt fel :)
Si eu abia astept sa citesc cartea Luciei, mai ales ca de joi o am in biblioteca, cu autograful autoarei. Dar despre evenimentul de joi, la care am participat, am scris si aici: http://www.gabrielaneagu.info/2010/10/23/joi-am-respirat-aer-de-biblioteca/
Eu am avut-o cu mine la Congres, sa ii cer autograf autoarei. Si da, am citit-o la fel de repede si cu la fel de multa placere. E o carte foarte mishto. Mi-ar placea sa o vad ecranizata sau, cel putin, pusa in scena.
Iar eu citesc abia acum ce-ai scris. Mulţumesc, Cristi, mă bucur că-ţi place “Crima de la jubileu”. Şi ai dreptate, “Labirint obligatoriu” e cea mai bună carte a mea de pînă acum.