Cum abia mâine începe școala și grădinița, am zis să îmi ofer încă vreo câteva zile minunate în care să stau cu piticii mei acasă. E frumos nu zic nu, dar zău dacă poți lucra ceva :)) Ba vrea Mara ceva de mâncare, ba mă întreabă Alecu ceva, ba mă întreabă amândoi ceva, ba mai vor ceva de mâncare, ba vine Luna, bichonul maltez proaspăt intrat în familie, care e de nu are rost să vă povestesc :)) Deci, pe scurt, e greu de muncit acasă. Dar fain, ce să zic :D
Astăzi vine Mara mea cea minunată la mine și începe un dialog celest de-a dreptul.
Mara: Tati, ce faci?
Eu: Muncesc.
Ea: Păi eu te văd că dai niște clickuri. Asta e muncă?
Vă dați seama, am crezut că mă topesc :) Am luat-o în brațe și m-am jucat cu ea până ce a sunat telefonul (era prietenul ei Tudor din vecini). După care am stat să mă gândesc un pic. Că, de fapt, dintr-o anumită perspectivă, Mara mea ce minunată are dreptate. Pentru că, dintr-o anumită perspectivă, clickurile chiar nu sunt muncă :)
Toți avem bunici. Care nu înțeleg nicicum ce facem noi cu calculatoarele astea și cum reușim să ne cumpărăm o pâine dacă nu batem un cui, nu tăiem un copac, nu scoatem minereu din rărunchii pământului. Pentru ei a înțelege că clickurile sunt, totuși, muncă este ceva mult prea dificil.
E drept că și pentru unii dintre noi a înțelege că a da clickuri în prostie nu e muncă, ci, de cele mai multe ori, clickăială inutilă. Cum ar veni, fiecare click costă. Dacă știi să îl pui în valoare și să și reușești să încasezi banul pe el :D
tu ai bunici, eu nu
Daca le faci din pasiune si placere nu sunt tocmai munca…sunt mai mult decat atat :).
O multime de persoane considera ca ceea facem noi pe calculator nu e considerata munca pentru ca nu muncesti fizic. Te trezesti cand vrei, dormi cand vrei, faci aproap ce vrei. Nu.i inteleg pe cei care au mentalitatea asta, de ce nu fac si ei daca e chiar asa de usor?
ps: uite cum mara ti.a dat o ideea de post. eu zic sa muncesti mai des de acasa :))
Foarte simpatica situatia :smile: Asa iti dai seama unde a ajuns societatea :smile: Am pierdut contactul cu “munca propriu-zisa”. Ar fi fain sa le cultivi juniorilor placerea de a face “lucruri” cu manutele lor. Eu asta vreau sa-l invat pe baietelul meu … dar mai am de asteptat. Nici macar nu merge in picioare :grin:
Asta, explica CTP-ul mai demult, ar fi trecerea de la Seceră şi Ciocan (ca simbol al muncii de “tăiat copaci”, “bătut un cui”, cum spui tu) la munca “virtuala”. Tot asta, spunea el, e o cauza a declanşării crizei: lipsa de palpabil în ceea ce prestăm noi azi. Dacă în trecut se cerea conversie din ciocane bătute şi copaci tăiaţi în bani şi apoi mâncare, azi transformăm ceva aproape imaginar în bani pe card şi mâncare cât se poate de reală, cu tot cu E-urile ei :)
Or, conversia din ziua de azi cere pricepere. Altfel, o dăm în crize financiare personale :)
@Piticu21
cu acest comentariu te-ai exclus singur din discutie, maestre…
@Vlad
munca, prin orice definitie, inseamna ca iti iese ceva de pe urma ei
deci da, ai dreptate :D
@tiberiur
cred ca ar trebui sa ascult mai atent ce imi spun piticii mei si sa transform in chestii precum cea de azi :)
@hAnN18Al
m-am gandit si la asta si i-am dus pe piticii la tot felul de ateliere pe la muzeul de arta
le-a placut, mai mergem :)
@tunaru
domnu, cand ajungi sa il citezi pe CTP pe blog la mine, atunci treaba e groasa, clar :D
In cazul meu, cam toate-s munca. Ca abia daca aduc de-o bere, si eventual, mii de multumiri, e alta poveste.
PS. Nepotii mei invata de la tataie sa dea click-uri. Poate cand vor mai creste, ei vor produce mai mult din ele.
Am citit cu placere povestea lucratului de acasa, dar mi-a mers la suflet partea legata de bunici.
Motivul pentru care s-a intamplat asta il gasiti aici.
Este “biznisengel” pentru blogul nostru, chiar daca nu castigam nici macar o para chioara….
Iar ea are o pensie de 350 de lei.
Chinezule să-ţi trăiască bunicii şi tu să apuci săi vezi realizaţi, sunt de la ţară şi acelaşi lucru îmi spun părinţii, nu bunicii, mă nu mai pierde timpul pe calculator că nu-ţi dă ăla de mâcare. ce să-i faci conflictul dintre generaţii este inevitabil.
scuze era să-ţi trăiască piticii :)
Daca nu va suparati,aici in sfarsit ii dau dreptate lui chinezu si ionut, si eu am stat o vreme la bunici pt ca parinti lucrau afara,si eu stateam in fata calculatorului,si mereu o auzeam pe bunica ” mai munceste mama si tu ca dihania aia nu ti da de mancare” (era credincioasa rau) nu puteam sa zic nimic ca mi era draga bunica.
Fiica-mea a venit intr-o zi la mine si m-a intrebat: tati, de ce nu iti iei un calculator si la servici, ca sa nu mai trebuiasca sa lucrezi si acasa?
Chinezule, ai început sentimental articolul şi l-ai finalizat pragmatic. Tare :)
Mi-au trebuit 5 ani pana cand au inteles si ai mei parinti ca imi pot castiga pita stand pe net. Acum sunt mandri de mine :)
O posibilitate ar fi ca atunci cand se “invarte” prin apropiere sa deschizi o sesiune de Photoshop – ai sa vezi ca intr-un timp record va intelege cum se “face treaba” din click-uri si mai mult, o sa-ti fie greu sa o desprinzi de Photoshop.
Poti, ca in “retetele minune”, sa inlocuiesti Photoshop cu CorelDRAW – rezultatul este acelasi.
Incearca sa te bagi la dat mii de clicuri pe tto felul de websituri si, dupa ce dai vreo 2000, vezi ca nu ai facut decat cativa dolari. Aia soarta crancena. Nu clicurile sunt baza ci unde dai acele clicuri si ce faci intre ele. :D
Fecioru’, întrebat la grădiniţă:
-Tatăl tău unde lucrează?
-Tata nu lucrează, stă toată ziua acasă şi se joacă pe calculator!
Foarte frumos articolul Chinezule.Ai tot respectul din partea mea.
Eu cand i-am zis prima oara la tata ca am facut bani pe net, nu m-a crezut, cand i-am aratat tot nu m-a crezut… abia a doua oara.
poi traim intr-o lume noua domnule efortul fizic nu mai e de mult o optiune pentru multi!
Tare articol ,scuze ca postez unde nu trebuie dar poti sa-mi dai un sfat referitor la trafic ,aici am o mica problema http://chat-ame.blogspot.com/2011/01/ori-avem-trafic-ori-nu-mai-avem.html ms anticipat.
@chinezu
Povestea ta mi-a amintit de momentul cand incercam sa ii explic bunicului meu ca eu nu mai mananc porc iar el nu intelegea cum e posibil asa ceva. Iti recomand un film care adreseaza printre altele si subiectul deschis de tine, se numeste “Everything is illuminated”.
M-am gandit sa revin pentru a completa. Interventia initiala s-a referit numai la povestea curiozitatii fetitei.
Dar poate nu ar fi rau sa spun ceva si despre “Câte din clickurile pe care le dăm sunt și muncă?” : 99,9999 % din click-uri sunt “infisa postului”. Deci TOATE !
Mai sunt si “rateuri (0,0001 %) reprezentate de click-uri “pe langa” sau “la furie” (cand masina sau reteaua se misca precum “ochiu’ mortului”). Toate insotite de “incantatii stramosesti”.
De fapt se poate spune ca imnul blogger-ului poate fi compus numai din click-uri de mouse si clampanit de taste.