Asta cu ”să îmi zici mie cuțu dacă nu (ceva)” era o vorba pe care o foloseam masiv în copilăriile mele prin Baia Mare sau zona Lăpușului. Și nuș ce mi-a venit să o folosesc acum :)) Poate pentru că, de fapt, când am filmat pentru creatordepofta.ro (mulțumesc, din nou, lui Vlad Dulea pentru ajutor) io m-am jucat :) Așa fac mereu când mă mai încumet să intru în bucătărie, mă joc și uneori îmi iese (aproape tot timpul, ca să o zic pe aia dreaptă :D), uneori îmi mai dă cu virgulă :D Dar ideea e că mă simt bine făcând ceea ce fac, iar astea de neprețuit.
Io zic să vă faceți curaj să gătiți puiul după cum vă recomand eu în rețeta asta. Căci eu am mâncat prima dată respectiva chestiune când am fost în Argentina și tare mi-a plăcut. Drept pentru care vă invit să prestați și voi. Și, firește, dacă nu vă place să îmi ziceți mie cuțu :D
la puiul asta merge treaba urmatoare: http://www.sanduionut.ro/review-foto-inghetata-pe-bat
:)
Daca este ceva ca sa ma faca sa “simt” totul, pana la aparitia si poate si dincolo aparitia televiziunii despre care vorbesti (aia cu miros inclus) atunci este felul in care inghiti in sec catre final, cand prezinti realizarea :) :). Asa si la puiu’ portughiju, asa si acum … faci pofta nebuna !
Si ar mai fi ceva … in amandoua lasi sa se intrevada o capacitate si disponibilitate de folosire a cutitului dincolo de “atitudini stict culinare” :) … tai toata pofta (de contre, bineinteles) !
Pai nu zicem cuţu până nu încercăm, nu-i aşa? :)
e bun?
stiu ce fac duminica de mancare:D