Am și o părere de rău la faza asta. Păi la cât de mișto am scris acolo și ce bine am ales subiectul, zău că îmi pare rău că nu l-am scris la mine :)))))))))))))))))

Tovarășul președinte al Consiliului de Stat pe Net din România, Cristian Manafu, anunță planul pe următorul cincinal, stabilind clar norma de conturi de FaceBook și de Twitter pe care România s-a angajat să le facă în fața Internaționalei Socialist-Media. Anunță și intreprinderile fruntașe care își aduc prinosul la buna desfășurare a consfătuirii. Prezintă un sondaj de opinie despre comportamentul românilor pe FB, din care reiese că românii intră de mai multe ori pe zi pe contul lor acolo. Rușine, tovarăși, rușine, voi când mai munciți????

Tovarășa Cristina Bazavan, șef de secție la Intreprinderea de Prelucrare prin Trenduire TABU, precizează că s-a săvârșit un număr special la organului TABU despre FaceBook. Afirmă că oamenii intră pe FaceBook în căutare dragostei, realizând un adevărat ritual, căci acolo putem crea un profil atractiv, mai mult sau mai puțin real. Ne arată o fotografie de-a dreptul scandaloasă pe care acest proces verbal nu suportă să scrie și putem spune doar rușine, băăăă, porcule capitalist care ești cu poza ta cu tot! Afirmă că următorul pas în cautarea dragostei pe FB este sortarea aleșilor și că aici apar tot felul de aberații. Afirmă că ea l-a ales să-i fie prieten pe FB pe Mike Sager, un demn reprezentat al tagmei jurnaliștilor. Povestește niște discuții pe care le-a avut cu el, pe care nu le consemnăm pentru că ce zice Cristina e tare interesant și vreau și eu să ascult. Zice că pe FB existe voyeuri și exhibiționiști. Mai afirmă că ea folosește rețelele sociale ca platforme de business și, de aceea, ea nu e un utilizator normal. Concluzie Cristina Bazavan: ”Ai parte de o relație lungă, nu de o aventură de o noapte, doar dacă dai și tu ceva în schimb”. Cam ca în viață, aș adauga eu, transgresând îndatoririle de simplu procesant verbal… Și concluzia finală despre relațiile pe FB: ”Hai să nu facem sex, să facem dragoste”.
(Urale, aplauze prelungite)

Tovarășa Sanda Nicola, un vajnic om al muncii socialiste pe linie de presă și mai mult decât presă, prezintă contul său de FB și zice că și-a ales o poză de profil care să nu atragă scursurile societății pe care știm că orice societate capitalistă le creează. Prezintă unii din tovarășii pe care i-a cunoscut pe FB și pe care îi apreciează pentru rezultatele la planul de muncă pe care îl depășesc. ”Dacă cine trece prin sufrageria mea numită pagina mea de FB și dacă se simte bine atunci e ok”, afirmă tovarășa Nicola. Afirmă că faptul că a ajuns foarte repede la 5000 de prieteni i-a cam încurcat existența, pentru că acum nu mai poate adăuga pe cine chiar… merită. Spune că FB a ajutat-o să intre din nou în legătură cu oamenii. Ne povestește despre experiența sa cu cancerul de col uterin și despre cum vorbește cu cei care îi cer sfaturile… ”Foarte mulți ani am trăit în televiziune, iar acolo și când ți se spune că ești bun, și când ți se spune că ești prost, e doar un joc”, afirmă Sanda. Spune că FB a ajuns în viața ei exact când avea nevoie mai mare să își găsească un parcurs profesional și FB i-a deschis ochii, iar celorlalți le-a deschis calea către ea. Citează din bunica ei (bravo, tovarășa, trebe să arăt respect vârstnicilor): ”unde e multă patimă, e puțină minte”. Ne prezintă un film emoționant despre o doamnă din Slatina, care a fost diagnosticată cu cancer la colul uterin. Film realizat cu profesioniști cu care a luat legătura pe FaceBook. Concluzie Sanda Nicola: FaceBook a însemnat foarte mult pentru ea, i-a influențat mult viața, a înțeles că are o misiune de îndeplinit, să ducă vestea că acest tip de cancer este în totalitate prevenibil și că nu ar mai fi nevoie să moară atâtea femei.

Tovarășul Christian Ciocan, maistru-șef la atelierul de comunicare altfel decât cu pulanul de la Poliția Română, zice că instituția și-a făcut cont pe FaceBook și twitter pentru că a vrut să se facă utili. Zice că pe messenger au relațio
dnat deja cu peste 1 milion de oameni. Afirmă că în medie un inspectorat județean primește 10 scrisori de mulțumire pe an și că pe rețelele sociale se întâmplă același lucru. Intervenția sa a fost scurtă, dar decisivă, bravo tovarășu, sunteți un om cu care ne mândrim!

Tovarășa Alina Zara, cea mai socialistă dintre vorbitori căci se ocupă cu împlinitul dorințelor, afirmă că este o persoană simplă și că nu ea contează, ci proiectul pe care îl susține. Ne povestește despre ”suveica” de îndeplinit dorințe care a început pe FaceBook și continuă tot acolo. M-am oprit din scris pentru că am fost cucerit de dorințele care au fost împlinite… Intrați pe site și vedeți. Concluzia: deveniți și voi agenți de împlinit dorințe!

O binemeritată pauză de meditație tabacistă și de degustat niște felii de pizza de la Trenta Pizza…

Tovarășul Marco Kind, de la colegii noștri de suferință de peste hotare, începe prezentarea. Cum tovarășul este de la Vodafone, o să mă scuze dacă nu o să reușesc să mă descurc prea bine cu conexiunea mobilă pe care compania pe care o reprezintă mi-o livrează cu viteza melcului turbat. Zice bine tovarășu Marc, se vede că vine din zona puternic socialistă a Europei de Nord. Prezintă principalele stages pe care trebuie să le adopți pentru a avea succes ca brand în social media. Zice că cei de la Vodafone se întâlnesc în fiecare vineri ca să discute ce vrăji să mai facă prin social media. Zice ca a ales FB pentru a face campanii pentru ca oferă posibilitatea de a sta în legătură cu clienții, de a povesti cu ei, de a-i asculta, adică ”FaceBook is about Power to the User”.

Ok, gata cu distracția. Am încercat să fac acest proces verbal pe stil mai funny, dar conexiunea mobilă de la Vodafone e o mega mizerie de luni încoace. Așa că pun punct că numai mă enervez și chiar nu mai e fun.

Un imparat a prins un tanar supus care vana pe domeniul lui. L-a aruncat in temnita si i-a spus ca-l va elibera daca va raspunde la intrebarea: Ce vrea de fapt femeia?

Tanarul si-a intrebat mama, sora, verisoara, vecina, dar nici una n-a putut sa dea un raspuns corect … In fine, a chemat si o vrajitoare batrana si urata. Aceasta i-a promis ca-i spune raspunsul corect cu conditia ca dupa ce va fi eliberat, o va lua de sotie. Neavand alta solutie, tanarul a acceptat. Raspunsul dezvaluit de vrajitoare a fost: Femeia, de fapt, doreste sa fie stapana propriei vieti !

Imparatul l-a eliberat imediat. A urmat nunta si noaptea nuntii. Insa nu mica i-a fost mirarea cand in pat a gasit o fata tanara si deosebit de frumoasa care i-a spus: pentru ca te-ai tinut de cuvant jumatate de zi voi fi batrana si urata iar cealalata jumatate voi fi ca acum. Urmeaza ca tu sa alegi in care jumatate de zi sa fiu tanara si in care sa fiu batrana.

Tanarul cazu pe ganduri: sa rada toti de el vazandu-l cu o batrana si urata iar noaptea sa petreaca cele mai placute clipe alaturi de o tanara fermecatoare, sau sa se plimbe pe ziua cu cea mai frumoasa fata printre oameni iar noaptea …

In cele din urma, tanarul i-a spus sa aleaga ea cum crede ca e mai bine. Imediat a venit si raspunsul:

Voi fi tot timpul tanara si frumoasa pentru ca am gasit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stapana pe propria viata.

Morala :

NU CONTEAZĂ DACĂ O FEMEIE E FRUMOASĂ SAU URÂTĂ .

ÎN FOND, FIECARE E O …. VRĂJITOARE !!!!!

Vezi mai multe video Haioase

Așa că, fiind de o consecvență teribilă cu ce zic în titlul și cum mă pregătesc să plec din Bran spre București și nu cred că o să mai apuc să scriu ceva azi pe blog, bag faza cu berea și vă întreb cât de serios pot în aceste momente:

Berea e mai gustoasă direct din sticlă sau e mai bună din halbă?

:D

Zice acest Cato al vremurilor moderne blogosferice: ”In timp ce unii prefera sa aiba frigiderul plin de injuraturi de la cititori , eu prefer sa ies cu cititorii acestui blog  la o bere , un suc etc …” Vaaaai, ce frumos scris… câtă concizie… ce umor  :)) Căci, zău, m-am distrat de modul în care, săracu, își asumă și își anunță public neputința de a face bani din blog. Adică, mă scuzați, e vorba de principii serioase, nu jmenăreli cum fac io acilea pe chinezu. Iar despre cum și cu câți ”cititori ai acestui blog” ies eu la bere, deja vă văd pe o grămadă dintre voi cum zâmbiți :D

Mai încolo, într-un comment, zice așa: ”Chinezu ar garanta pentru orice site care l-ar plati cu 5 euroi per articol .” Trecând peste faptul că în momentul în care tu, cu niște principii galactice, jignești pe cineva pe care nu îl cunoști personal, carevasăzică se cheamă că principiile tale valorează cam cât faci tu din blog, aș preciza doar că cea mai mică sumă pe care am setat-o pentru un articol de promovare sau banner la mine pe blog (unul simplu, nu nu știu ce și numai dacă am chef și îmi place campania sau produsul) este de 150 de euro. Iar pentru Grandi.ro, băiețică simpatic care ești, contractul este pe o sumă care te-ar speria prea tare dacă ți-aș spune-o :D

Bun, acuma că ne-am distrat corespunzător noi, toți cei care nici dacă am mai trăi vreo 17 vieți nu am putea fi atât de principiali ca domnu în cauză, hai să revenim la lucruri mai serioase. Adică eu, deisgur.

Ionuț, tată, fii atent cum zic eu să facem: hai să bem împreună o bere, ca să discutăm mai pe îndelete chestiunea resppectivă. Dau eu berea, firește, și promit că o plătesc din alți bani decât din cei pe care îi fac de pe blog. Asta ca să nu îți jignesc principiile, firește. Alege tu locul, ziua și ora aici în comment și eu vin și stăm de vorbă. Căci altfel suntem doar doi Gigi Duru de tastatură, personaj notoriu și care mă prostdispune profund și în care, personalmente, chiar nu mă regăsesc.

Nu pot să închei această postare de toată coma până nu îi felicit pe Cristi și pe Bogdan pentru încercarea de a dialoga cu omu cu principii :D

PS. Hai să facem lucrurile și mai interesante :D Cum ar fi sondajul de mai jos…

Ce e tac’tu mă?

Mă provoacă alde Chinezu să scriu un guest-post pe blogul său. Zice să scriu de ”Bloggerul, acest sculer-matrițer al secolului XXI”.

Păi, să vedem. Când eram eu mic (şi probabil şi Chinezu era mic) sculeri-matriţeri erau ăia care nu aveau altă ocupaţie în uzină. Da copii, ţara care a dat galaxiei primul cosmonaut român şi primul eleron de Dacie, această ţară deci, era plină de sculeri matriţeri. Iar la şcoală, când ne întreba doamna învăţătoare sau dirigintă: “Ce e tatăl tău tinere”, sperând, în secret, să fie şef de aprozar să iasă ceva, puteai răspunde liniştit “e sculer matriţer tovarăşa!”. Asta te scutea de multe probleme pe viitor, tovarăşa nu mai avea multe pretenţii de la tine. Deja ştia că tac-to cară o ţeavă prin întreprindere şi o freacă glorios pentru construirea socialismului multilateral dezvoltat.

Ei bine copii, acum, în zilele noastre lucrurile s-au schimba. De exemplu, când o să ajungă şi fi-miu la şcoală şi-l va întreba doamna învăţătoare “cu ce se ocupă tac-tu mă?”, în loc să răspundă normal şi sincer cu “e o putoare tanti, care o freacă toată ziua pe net şi scrie prostii” poate să dea un răspuns mai diplomat: “E blogger doamnă”.

Ovidiu Eftimie

Am cu râs cu lacrimi reale când am văzut comparația de mai jos :))))))))))))))