Pot să vă zic doar că la faza cu ”Am rămas destui români care să credem în mai bine?” am ridicat sprânceana și am zis în gând un mare, mare ”DAAAAAA”. Ia hai faceți și voi la fel. Dacă sunteți printre acei ”destui români” care credeți în mai bine, ziceți acum ”DA”. În gând sau cu voce tare, nu contează, doar să fie din suflet :)

Și apoi vă rog să îmi ziceți în comentarii despre ce credeți că va fi campania al cărui teaser îl puteți vedea mai jos. Și pentru că e vorba de o campanie pentru un brand, Vodafone, am zis să pun la bătaie un banner de 125×125 pe chinezu.eu pentru cea/cel care va ghici care va fi subiectul campaniei, când va fi dezvăluită. În cuvinte cât mai personale și care să meargă pe varianta ”sunt un român care cred în mai bine” :)

Later edit: Aaaaa, Manafu s-a ambiționat și plusează :))

Later later edit: Refuz categoric să intru în această cursă a înărmărilor la care ne provoacă Răzvan :D Noroc ca Adi e mai pacifist așa de felul lui :))

Să luăm, par egzxamplî, social media astea ale noastre. Îi știți pe cei care pe twitter, pe blogurile lor, în comentarii și pe unde mai apucă își bag și își scot (bine, nu prea au ce, dar asta este altă poveste, pentru oameni mari) și te fac și te rezolvă și te amenință și te %^&#%!&#% ”băăăh, dacă te prind te ()*^&&$$#^ și apoi te %^@$%$@ și la final ^&^#&%&, băăăăă”. Toate astea pe net, firește. Și în cât mai deplin anonimat, frește. Un astfel de specimen este, dacă îmi permiteți, un zimbru 2.0. Care copitează, cornutează și băleghează doar pe net. Căci în realitate…

Ei bine, cam tricky chestiunea asta cu realitatea aia adevărată, de offline, în care zimbrul 2.0 viețuiește. Căci el, firește, nu trăiește, el viețuiește, maximum ființează. Realitatea lui imediată (adică aia de lângă el, cel mai proxim gen proxim, ca să zic așa să nu înțeleagă zimbrul 2.0 nimic și să creadă că fac mișto de el, ceea ce, firește, se întâmplă) este una dureroasă. Cu o viață neîmplinită, cu eșecuri succesive și ratări consecutive.

E de o tristețe înfiorătoare lumea din jurul lui. Dar este lumea pe care el și-a creat-o. Nu lumea a venit și a zis ”măh, uite de aici până aici te miști, ăsta este locul tău”. Lumea (de fapt, viața, dar nu aș da-o și mai tare în filosofie de asta ieftină de peluză), nu face niciodată așa. Căci nu viața te trăiește pe tine, tu trebuie să o trăiești pe ea. Tu alegi lumea cu care te înconjuri, tu alegi să fii propriul temnicer și propriul întemnițat în închisoarea care nu s-a construit singură (închisorile nu există decât dacă vrem noi să existe), ci pe care ai construit-o tu. Uneori fără să îți dai seama ce faci. Iar aceste ziduri înalte, groase, impenetrabile sunt ziduri doar din partea din care te uiți tu și ți se pare că ești protejat și că nimeni nu te vede. Doar că din partea cealaltă, din care ne uităm noi, aceste ziduri sunt niște ferestre înalte, subțiri și transparente prin care vedem o ființă chinuită și cu care nu reușim să comunicăm nicicum pentru că de cealaltă parte sunt niște ziduri…

Of, iar am scris prea mult… Dar mai bine mă opresc aici, că iar m-am întristat…

E drept, însă, că pentru asta trebuie să ai măcar cunoștințe de bază. Căci fără astea îți spune specialistul degeaba ce și cum. Și cu cât știi mai multe despre ce îl întrebi, cu atât dialogul o să fie mai constructiv și cu atât decizia pe care o să o iei în baza a ce îți spune specialistul o să fie mai documentată și mai aducătoare de return.

De aceea, zic, nu ar fi rău să vă puneți măcar întrebarea dacă ar fi bine să participați la evenimentul SEM Days. Unde puteți învăța și basicul despre chestiunile în cauză, dar puteți merge și pe cărarea mai puțin bătătorită a problemei. Totul asezonat din belșug cu social media. Moment în care vă spun că puteți obține un discount de 10% dacă vă înscrieți cu codul promoțional chinezu.

Printre speakeri (vă zic de cei pe care îi știu, că pentru ceilalți nu garantez :D) o să fie Ionuț Munteanu (dacă face SEM așa cum vorbește, e de bine :D), Krumel (sunt bătrân și nu îmi dau seama dacă ne-am cunoscut personal sau nu prea sunt genul lui… :D), Radu Ionescu (cu stilul lui relaxato-aprig :D). Mai sunt și alți speakeri, dar nu îi cunosc (cred…), așa că mai bine intrați voi aici și vedeți ce și cum.

Nebuloasa
E destul de dificil sa spun ce asteptari am. Sunt invitata ca speaker la prima conferinta din Romania despre social media si sport, iar asteptarile sunt, in primul rand de la mine: sa nu ma balbai, sa transmit ceea ce vreau sa transmit, sa fiu clara si oamenii sa spuna, dupa ce ma asculta, ca ar vrea sa vada macar o data, un meci al echipei de baschet de pe Bega. Am modificat si rasmodificat prezentarea, sunt plina de emotii dar si de nerabdare pentru ca abia astept sa-i aud vorbind pe antrenorul Gaz Metanului si pe directorul de comunicare al FRR. Eu sunt legata emotional de Medias si a ramas cel mai drag oras din tara asta, acolo am trait cele mai frumoase clipe ale copilariei si adolescentei si m-am legat pe viata de niste oameni buni si frumosi.

Feri Teglaș
La conferinta ma astept sa vad niste studii de caz la care sa pot afirma ca nu se putea ajunge la rezultatele scontate, avand aceleasi resurse, decat prin Social media. Vreau sa cunosc cat mai mult initiative de succes.

Tudor Popa
“Social media si sport” este cu siguranta prima conferinta din domeniul Social Media care se axeaza doar pe sport. Sau, daca vreti voi, si mai sigur, Cupa Bloggerilor este primul campionat de fotbal la care se ia în calcul implicarea Social Media în dezvoltarea sportului din România. Într-o perioada în care companiile, politicienii si televiziunile se folosesc tot mai mult de Social Media, de ce nu ar face-o si sportul? Într-o perioada în care banii si rezultatele din sport sunt tot mai mici, de ce nu ar fi chiar Social Media cea care sa împinga de la spate sportivii spre performanta si oamenii spre sport?

Lucian Lorin
Pentru mine e o chestie inedita. Este prima data cand vorbesc despre ce am facut la FRR pe social media unor bloggeri. E ciudat sa fii vazut drept un “studiu de caz”, dupa ce trei ani ai stat la masa cu bloggeri. Cred ca suntem una dintre primele institutii care au acordat o importanta deosebita bloggerilor si social media. Imi aduc aminte ca la prima intalnire, in decembrie 2009, au fost vreo 4 oameni din online la FRR. Dupa vreo luna au fost 8, si in martie au venit peste 40. La meciuri am sarit de 80. Asta se intampla cand unii inca se intrebau cu ce se mananca bloggingul. (sic!) Pe de alta parte sunt extrem de incantat ca putem fi tratati ca exemple. O mare parte din expunerea si vizibilitatea pe care o are acum rugbyul se datoreaza intr-o mare masura bloggerilor si social media. Mai multe va spun la Medias.

Dan Olteanu
Tare mă bucur că pasionaţii blogosferici ai sportului au pus de o nouă ediţie a Cupei Bloggerilor, bun prilej pentru a ne mai tachina între noi cu mingea la picior. Ca şi când nu ar fi de ajuns o pacoste din asta pozitivă şi sănătoasă, băieţii au asortat cum ar veni “cupa” cu o frumuseţe de conferinţă numită direct şi fără ocolişuri “Social Media şi Sport”.

Mulțumim sponsorilor Staropramen și Pepsi, precum și partenerilor ZorileStore și Canyon.

Organizatori: SportMeet.ro și SportLocal.ro.

Parteneri media: Radio Ring, Radio Medias, MediasInfo, Monitorul de Medias, Mesagerul de Sibiu, Nova TV, Mircea Hodarnau, Vasile Antipa.

În primul rând am putut vedea cum s-au construit superbul stadion din Parcul Olimpic și minunat de frumoasa, dacă pot să zic așa, arenă de natație. Am avut emoții pentru că la începutul lui august voi fi și eu prezent acolo, în calitatea mea de ambasador Farmec. Vă spun drept că mi s-a făcut o poftă să ajung mai repede la Londra de foioioioi :)) Căci abia aștept să vă povestesc cum e pe acolo :)

Apoi am avut emoții ascultând extraordinara poveste a construcției Parcului Olimpic. Care nu e doar o construcție în sine, ci, așa cum ne spuneau cei care au prezentat istoricul construcției, este o moștenire pe care organizatorii Jocurilor Olimpice vor să o lase Londrei și celorlalte ediții din alte orașe. Căci Parcul Olimpic va duce la transformarea zonei de Est a Londrei, mai sărace, și o va schimba pentru totdeauna.

Ca român, mă uitam cu mare admirație la acești englezi care ne spuneau, cu nonșalanța specific britanică, despre cum Guvernul lor a înțeles că trebuie să se implice, cum au rezolvat problema juridică a zeci de hectare de teren într-un timp relativ scurt, cum au vrut să gândească nu construcția unui spațiu pentru JO, ci o schimbare la față a Londrei, adică niște planuri teribile, care, recunosc, mă cam striveau ca român, care ani și ani de zile am fost învățat să nu think big, că s-ar putea să cad de la prea mare înălțime. Superb efortul autorităților britanice și londoneze pentru a crea ceea ce va rămâne în istorie ca un adevărat landmark de gândire strategică și civilizație.

Mă simt extrem de onorat și de mândru că o să fac și eu o mică parte din acest spectacol extraordinar. Și mulțumesc încă o dată prietenilor de la Farmec pentru gândul lor cel bun :)

PS. Daca în galeria de mai jos o să îl vedeți destul de des pe Make, apoi să știți că ce îi mai place să stea în calea axului optic al aparatului de fotografiat :)) Și da la un moment dat alături de el apare și Gabriela Szabo :D

[Show as slideshow]

12►

Mai jos câteva cifre oficiale despre Parcul Olimpic și a ce însemnat construcția lui:
- Stadionul olimpic are peste 700 de camere, dintre care 8 vestiare și 4 spații special pentru rugăciune.
- Cele 55.000 de locuri care vor dispărea prin dezasamblarea structurii superioare a construcției, vor fi transformate în locuințe sociale pentru comunitatea londoneză
- Construcția Parcul Olimpic a creat mai mult de 40.000 de locuri de muncă
-  Peste 30 de clădiri au fost demolate pentru a face loc stadionului. 97% din materialul rezultat în urma demolărilor din această fostă zonă industrială a fost recuperat și refolosit la construcția Parcului Olimpic
- 300.000 de plante sunt aduse în zonele mlăştinoase ale Parcului Olimpic
- Bazele sportive din Parcul Olimpic vor consuma cu 40% mai puțină apă decât în mod normal prin iniţiative precum folosirea apei de ploaie strânse pe acoperiş pentru curăţarea toaletelor
- 200 de km de cabluri electrice au fost instalate în tuneluri de câte 6 km lungime săpate sub Parcul Olimpic
-  Parcul Olimpic va putea fi admirat de aproximativ 14.700 de participanţi, 120 de lideri de stat și  22,000 de jurnaliști, la care se alătură cei 4 miliarde de telespectatori carevor urmări concursurile sportive la televizor

De aceea, dragi tovarăși din Brașov, vă rog să dați și voi o mână de ajutor. Și să vă înscrieți dacă puteți participa în data de 29 mai la această superbă ispravă, veți fi contactați pentru a vedea cum se rezolvă partea cu transportul până la Cristian. Iar dacă nu, poate ajutați la promovarea acțiunii pe blogurile voastre, pe twitter, pe facebook, pe unde mai puteți. Vă mulțumesc.

Build 4 Tomorrow este un proiect initiat de Fundatia Vodafone si sustinut local de Fundatia Charity Works.

Îmi pare că acele extensii tehnologice ale aptitudinilor oamenilor – vorbesc aici de mașinăriile dintr-o astfel de fabrică – ne fac să înțelegem mai bine că depindem în foarte mare măsură de tehnologie, că orice întrerupere în ceea ce pare o simplă apăsare pe buton care declanșează o reacție în lanț, logică, imparțială și de neoprit ne bulversează. Căci în acele momente de stop joc ființa noastră pare că nu este întreagă, pare că ceva nu merge în funcționarea noastră (urât verb, știu…) ca ființă. Implacabilitatea acestor mașinării este direct proporțională cu gradul nostru de dependență față de ele. În fine…

Și ca să ieșim din această ”nuș ce m-a apucat” stare, hai să vă zic, în câteva cuvinte, cum mi s-a părut Fabrica Ford de la Craiova. Vă dau cu liniuțe mai jos. Plus o micuță galerie foto. Cu mențiunea că am făcut deplasarea (zău că așa s-a nimerit când ni s-a repartizat mașina, Radu poate să confirme) cu mașina prietenilor mei de la Neste Automotive :)

Așadar:
- motivul pentru care ne-am deplasat acolo a fost că s-a lansat linia de producție a noului motor EcoBoost de 1 litru, pe care l-am testat și care m-a cam impresionat :)
- zici că e farmacie acolo. Mă rog, așa arăta secția (dar ce zi io secție, că era ditai hala…) pe unde ne-am plimbat. Când zici ”fabrică” de mașini sau motoare, te gândești la zgomote infernale, tot feluri de uleiuri, niște fierătanii care să se izbească una de alta, adică ceva masiv. Dă-i pace, zici că ești la farmacie sau la florărie pe acolo, atât de curat și de automatizat e totul.
-  de la poartă am fost duși într-un microbuz până la secția pe care am vizitat-o. Nu că ar fi fost ceva distanță, dar am înțeles că e mai bine pentru protecția muncii. Șoferul microbuzului nu a vrut să pornească până nu ne-am pus toți centurile. Am făcut puțin mișto de el, că vrea să ne arate ce corect e și nuș ce, dar a zis că așa procedează mereu, nu se riscă, nu își riscă pâinea, așa sunt regulile. Fair enough :)
- am văzut și în alte fabrici, din alte industrii, obsesia asta pentru protecția muncii. Ceea ce mi se pare excelent. Căci în această privință mai bine să exagerezi făcând lucruri decât să te relaxezi.
- prestația politicienilor locali de la evenimentul de lansare a liniei de producție a motorului EcoBoost de 1 litru a fost… dar mai bine să nu discutăm astfel de treburi, ca ne stricăm feng shuiul…

[Show as slideshow]

1234►

Am o soluție foarte simplă pentru toate aceste probleme. Ba chiar și pentru acele probleme care s-ar putea să mai apară pe filiera asta :D Să vă invit să mă lipiți de feedul vostru (http://feeds.feedburner.com/chinezu-eu) sau, pentru cei care preferă mailul, să vă băgați mailul vostru personal colea în side bar în dreapta, unde scrie ”Daca vrei prin mail…” ca să fiți informați despre ce mai fac pe aici. Și ca să nu mai îmi ziceți, știți voi, de alea… :D

Je vu remersie bocu pur votrâ atension :D