Cristian China-Birta: Ia spune-ne matale, aşa în cuvintele, tale, scopul şi durata vizitei prin 2.0. Dar aşa să le zici, să înţeleagă toată lumea ce faci, cu ce te ocupi şi cine eşti în viaţa de zi cu zi :))
Cristian Dehelean: Well…. scopul şi durata vizitei?… scoapa este, … a fost că RDS-ul mi-a dat viteză, eu mi-am însuşit-o şi am început să cotrobăi ca şi Cristofor Columb după America – după articole de medicină veterinară, farmacie… defect profesional, asta să ajungem la “profesia magică” de zi cu zi (de la acel moment), nevoia de cunoaştere m-a adus de nicăieri pe net tot dânsa mă va scoate când va apare 5.0 sau ce va mai apărea. Acum bântui prin retail ca şi Boc după ieşirea din criză sincer să fiu, so… în viaţa de zi cu zi Management prin Retail scrie pe domnia mea. Durata-i clară permanentă… yaap indubitabil permanentă (sper în creştere :D)

De ce ai ales să participi la campania pentru Arad Open (asta aşa ca să lămurim misterul acestui interviu galactic :D)?
Galactic de-a dreptul, de ce?, pe de o parte viaţa-i mândră prin Ardeal şi tre’ promovată în orice fel, pe de altă parte încerc să învăt participând la diverse acţiuni şi … acţiunile sunt destule de enumerat, de la mişcări locale Descoperim Aradul, Lecturi urbane, până la acţiuni sportive prea puţin promovate. Mulţumesc initiaţivei Blogal Initiative & chinezu.eu pentru că ne menţin în formă, că mă ajută să comunic prin noul trend cu prietenii. Aş mulţumi şi organizatorilor Arad Open pentru oportunitatea de a ajunge la un interviu cu José Mourinho Chinezu (că tot veni vorba despre galactici).

Tu de ce ţi-ai făut blog? Şi, mai important, poate, ce te mână în luptă, de ce scrii în continuare pe el?
Blog, începuturile au fost nostime, poate joaca unui copil în creştere :), poezia ce mă striga de prin caietele vechi să le mai spun sufletului, damn încercam să public o cărticică despre (şi cu) poezii :), mna a şi ieşit doar că …fix ca purcelul :) so am migrat spre 2.0 spre …mine, de multe ori mi se părea ceva indescriptibil şi fain, mă gândeam că parcă sunt prea puţine poezii prin blogosferă, prea puţină proză printre taste.
De multe ori pot spune că… “efectiv cu S. Stoicescu” mă simţeam precum o cenuşăreasă… pe steroizi :(, omul cu versul, poezia, proza ce nu prea mi se mai păreau citite, scrise, la trântă cu un “raion” de exploatat, credeam (încă cred) că mai sunt unii, alţii ce vor mai vrea să scrie, să critice, să guste. Mă tratam cu replica “Cu toţii putem reuşi” (deşi sigur nu eu am spus asta).
Pe lângă vers, proză, a apărut şi plăcerea povestitului, unde mai pui şi că “Verba volant, scripta manent” vorbele se pierd în vânt, în timp ce scrisul rămâne, răspunsurile bune, rele mă conving că-i ok aerul prin blogosferă.
Ştiu că trebuie mereu updatat, vreau să cred că o voi face într-un ritm ascendent, în ritmul meu, cu consecvenţă specifică …era o vorbă :Dacă un tablou zugrăveşte o mie de cuvinte, unele desene reuşite de pe pereţii barurilor te-ar putea lăsa fără grai”, încerc să spun că loc este pentru toată lumea deşi unii au deja influenţa necesară pentru a schimba, mişca sufletele.

Ce mă mână in lupta?, nu-i neapărat ambiţie, doar că-s fascinat de scris & scriu de drag pentru ce … iese, sunt atâtea exemple de oameni din tooot felul de domenii care reuşesc să scrie mai frumos decât ar practica orice meserie …pecetluită de-o diplomă oarecare, de-a dreptul fascinant să ai exemple vii ştiu :P.
Poţi intra încet încet în viaţa unor oameni pe care nu-i cunoşti, dar măcar ţii poţi imagina, măcar visarea să fie free p-aci :), o carte plină de intrigi cu multe personaje, un real One man show pe care nu mă voi opri să nu o gust mereu, măcar de ar deveni … muncă blogul nu doar …plăcere, joacă.
Am însă un (să-i zicem defect) mă gândesc la blog ca la o mini … lecţie de viaţa, sunt mic, scutece, lapte praf, etc… în căutare de domeniu, host …bla..bla dar cresc yo mare :), acum fără glumă …. cu sau fară ajutorul cofeinei pe net voi fi si peste 100 de ani.

Dacă ar fi să zici primele 3 lucruri cu care te-ai pricopsit în urma aventurii tale online, care ar fi ele?
Bine zis aventură online, doar că m-am ales cu mai mult de 3 “lucruri”. 3? Poi am cunoscut nişte oameni minunaţi în toată această aventură, trecând prin experimenţe utile: bloage, presă online, am învăţat că, “calculatoarele pot rezolva probleme pe care înainte nu le aveai”, că tracul nu iţi are rostul & nu în ultimul rând mă bucur din plin de blogurile viitorului dacă enumăr un Chinezu, Arhi, Piticu deja spun prea multe :P, sorry

În dulcele stil al chinezărviewurilor acilea pe chinezu.eu, te-aş ruga să îmi spui ce îţi place şi ce nu îţi place la chinezu.eu :D
Ce îmi place, ce nu-mi place la ..chinezu.eu?, evident stilul simplu pă limba românului clasic place, profesionalismul, ideile, sursele :) totul place, deşi uneori criticam (mna în mintea mea) stilul gen: proiecte, conferinţe… prea … impersonal DAR ete aşa m-ai convins să nu sar la cumpararea unui amărât de Nikon cu busolă :)) şi am ales altele pentru care Mulţam Hard :P…. deci şi opiniile E bune.

Un mesaj pentru cei care au rezistat până aici să citească acest interviu :))
Masaj da… ok (ar fi o idee :)) ) :). Evident le mulţumesc că au avut răbdare să citească vorbele unui dependent de blogosferă, niet & să se bucure că totuşi s-au născut în locul potrivit :), să nu uite că imaginea din oglindă a dulcelui nu este mereu amară :)… & evident să devină fanatici ai timpului să numere fiecare secundă până voi scrie un alt articol (bun), să mă critice la nevoie, să adune în jurul lor oameni foarte ambiţioşi, chiar agresivi :D şi dominanţi (la scris ma refer) care să-i ajute să evolueze, oricum şi cititorii sunt tot blogeri, care au trecut prin “cenuşăreasa” primului articol mai serios sau mai glumeţ.
Scrisul rămâne cel mai bun psiholog.

Cristian China-Birta: Ia spune-ne matale, asa in cuvintele, tale, scopul si durata vizitei prin 2.0. Dar asa sa le zici, sa inteleaga toata lumea ce faci, cu ce te ocupi si cine esti in viata de zi cu zi :))
Sorin Drache: Sunt marketer in viata de zi cu zi si-mi place la nebunie ceea ce fac. Ma ocup de marketingul pentru un centru comercial din Arad. Stiti voi, cocerte, campanii, idei traznite, sunt omul care pune la cale. Ala pe care il injuri daca stai la coada pentru a castiga un premiu, cel pe care il injuri daca nu iei autograf de la Puya, dupa concert. In 2.0 am ajuns din greseala. Citesc bloguri de cativa ani insa nu gasisem niciunul care sa mi se potriveasca 100%. Asa ca am decis ca am ceva de spus si ca ar fi fain sa impartasesc. De fapt, nu despre asta e vorba cu social networkingul asta? Sa spui si altora ce tie ti se pare interesant si sa vezi/auzi reactia lor. Nu sunt o persoana cunoscuta, asa ca reactiile (comment-urile) primite sunt o adevarata bucurie de fiecare data. Mai ales cele de la persoane total necunoscute. Asta imi arata ca mai sunt si altii care gandesc ca mine. Deci nu sunt total nebun. Mai am o sansa.

De ce ai ales sa participi la campania pentru Arad Open (asta asa ca sa lamurim misterul acestui interviu galactic :D)?
Pentru ca iubesc Aradul. Desi sunt nascut in Timisoara, imi place la nebunie orasul asta. Mi se pare ca are multe de oferit, sincer. Si n-avea cum sa nu imi starneasca interesul o campanie care promoveaza un eveniment interesant intr-un oras ca Aradul. Si nu in ultimul rand pentru ca incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult Blogal Initiative. E primul concept online care da rezultate atat pentru bloggeri cat si pentru clienti la nivel macro. Eu pot sa spun ca mi-a crescut traficul, clientul vede rezultate si nu investeste exagerat. In plus, e o chestie faina pentru incepatorii care au ceva de spus dar n-au megafonul la ei.

Tu esti la al doilea premiu pe care am onoarea sa ti-l ofer. Ma rog, prima data ti l-a oferit Andrei Crivat, dar tot pe obrazul meu :)) Precizeaza si matale ca nu ne cunoastem, nu suntem rude, nu mi-ai dat spaga, ceva de genul asta, ca dupa aia ne auzim povesti :D
Aha, deci nu mai recunosti nimic! As putea sa-ti expun aici o teorie conform careia sigur suntem rude, dar mai bine ma abtin. :)))))) Prima oara, nu se pune. Ca e prima oara. Iar acum aveam sanse destul de mari din cauza numarului mic de bloggeri aradeni. Apropos, multumesc in numele comunitatii aradene Blogal Initiative ca s-a gandit cineva si la noi. Ne-am dat seama care suntem, cati suntem si ca e important sa stam aproape. Daca ma intreba inainte cineva cati bloggeri sunt in Arad habar n-aveam. Oficial, nu am dat spaga, nu suntem rude si nici macar o bere n-am baut impreuna. Totusi declar la fel de oficial ca dau o bere cu proxima ocazie.

Tu de ce ti-ai facut blog? Si, mai important, poate, ce te mana in lupta, de ce scrii in continuare pe el?
Am explicat mai devreme de ce mi-am facut blog. Ma mana in lupta insa toate intamplarile din viata de zi cu zi care mi se par prea faine sau prea triste/enervante ca sa le tin numai pentru tine. Si ma mana in lupta (termen din teatru care cred ca se potriveste foarte bine si aici, intr-adevar) senzatia asta faina pe care o am de fiecare data cand scriu si care e greu de descris. Recunoaste ca e fain cand te opreste cineva si-ti zice “Te citesc in fiecare zi”, chiar daca habar n-ai cine e persoana aia. Nu ma simt important, dar ma simt mai relaxat si mai increzator. E fain dar e si al naibii de greu sa incerci sa spui ce gandesti in fiecare zi. Si sa fii si sincer pe deasupra.

Daca ar fi sa zici primele 3 lucruri cu care te-ai pricopsit in urma aventurii tale online, care ar fi ele?
O “baza de date” de prieteni ca lumea. Pe care altfel nu i-as fi intalnit. Plus un telefon de la RDS in care mi s-a spus ca imi monitorizeaza blogul si ca au vazut ca sunt nemultumit si isi cer scuze. :D Si nu in ultimul rand acest interviu si implicarea in cateva proiecte Blogal. Apropos de faza cu RDS-ul, sa stii ca blogul e un instrument foarte puternic. Al naibii de puternic! Tu stii mai bine ca ai lucrat si in politica, nu? Un articol pe blog poate face atata rau cat nu poate sa duca o persoana sau o companie.

In dulcele stil al chinezarviewurilor acilea pe chinezu.eu, te-as ruga sa imi spui ce iti place si ce nu iti place la chinezu.eu :D
Imi place stilul direct si personal pe care il abordezi. Simplu si la obiect. Imi place tema si usurinta cu care gasesti articolele. Umorul sincer si temele abordate. Totusi mi se pare ca uneori uiti sa mai scrii de-ale tale si o iei prea mult cu conferinte, intalniri, proiecte si altele pe care cititorul de rand nu are rabdare sa le citeasca. Parerea mea.

Un mesaj pentru cei care au rezistat pana aici sa citeasca acest interviu :))
Le multumesc ca au avut rabdare. :)) Si le spun tuturor care cocheteaza cu online-ul sa aiba rabdare, sa scrie mult si bine si sa se implice in cat mai multe chestii. Si sa spuna ce-au in minte. Sa nu se cenzureze. Daca simt ca sunt nemultumiti de culoarea galbena de la semafor sa iasa in fata si sa spuna asta in stilul propriu. Daca le plac filmele porno cu fetite cu patine cu rotile sa povesteasca despre asta si sa ne faca sa radem cu pofta. Si asa mai departe. Tocmai de asta citim chinezu, TVdece, Crivat si altii.

Stimate domnule profesor, bă George :D Spune-ne câteva cuvinte despre dumneavoastră ca sa știe cei care ne citește că cine sunteți și ce descurcăreală faceți prin online pe la noi și pă la catedră :D
Sunt născut vara. În 76. Peste cîteva luni venea cutremurul. Predau din 1999, că altceva nu m-am priceput să mă apuc să fac atunci. Cochetez cu un blog de mic trafic de prin 2000 şi ceva. La FJSC, am introdus vreo două cursuri noi: Cyberculture şi Scriitura pentru mediile digitale. Îmi fac doctoratul, poate termin anul ăsta teza, dacă-mi ajută Dumnezeul cercetării ştiinţifice. Ah da, merg cu bicla. Cînd e frumos şi cînd sunt fotografi prin preajmă. De aici şi Bicla.ro. Mai întreabă-mă, că eu sunt un univers, nu ştiu de unde să mă apuc :D

Ia uite, mă, că nu știam io ca fac interviu cu Leonardo DaVinci 2.0 : )))))) No bun, să (ne) revenim. Am văzut că ai început un fel de experiment interesant cu studenții tăi. Ia bagă niște detalii. Dar încearcă să nu o dai în metodologie pedagogică și de alea, că scot cablu de la wireless :D
Nu e experiment neapărat, ci am vrut să arăt lumii că mai fac şi ei ceva practic din cînd în cînd. Mă seacă ăştia care mă bagă în oală cu tot sistemul educaţional şi critică lipsa practicii în facultăţi. Am ales cele mai interesante creaţii ale lor şi le-am turnat pe blog. Pentru unii, e prima lor publicare. Ba chiar unii mi-au trimis mailuri, să mă întrebe dacă le pun şi tema lor. Am tot spus la consilii să facă asta şi alţi profi, să arătăm lumii ce lucrăm cu studenţii. Din păcate, nu toţi studenţii au bloguri, deşi asta e chiar obligatoriu la unul dintre cursuri. Îl fac ei atunci, pentru notă, apoi îl abandonează. Din fericire, unii continuă. Ba chiar mă roagă să le zic ce cred despre scriitura lor. Dar poţi spune că e şi un experiment: să vedem dacă vor fi mai motivaţi, dacă lumea le comentează creaţiile pe blogul meu.

Ai un procentaj la faza asta? Și cam care ar fi motivele pentru care continuă cu scriitura? Că ăia care abandonează nu mă interesează, că vreau să fiu pozitiv :)
Cred că vreo 70% abandonează. Cei care continuă o fac în primul rînd pentru că începe să le placă. Vezi, ei nu sunt obişnuiţi cu scrisul. Vin din liceu ca nişte statui, cam bîte. Urlu la ei să scrie, să creeze. Le spun că asta te ţine în viaţă, te face să te te simţi om. Nu doar scrisul, creaţia în general. Le zic să scrie orice le trece prin minte, pe orice suport. Şi să încerce să arate şi altora, să aibă feedback. Alţii continuă pentru că iau note bune şi sunt motivaţi astfel. Alţii pentru că au lucruri interesante de spus şi publicul îi apreciază. Dar scade rata celor care continuă, faţă de alţi ani. E tot mai greu să le arăt că în RO poate fi apreciată creaţia originală. În lumea torrent-elor şi a Copy-Paste-ului generalizat, e greu.

Ăsta e începutul, adică scrisul, asta e clar. Dar te rezumi doar la a le arăta cum se scrie 2.0 sau mergi și mai departe? Adică dacă le spui că degeaba scriu ei literatură de sertar dacă nu îi citește nimeni și că a fi blogger înseamnă să te și promovezi? Să se miște mai cu talent de marketing, cum ar veni :)
Da, le dau şi mici sfaturi de promovare, dar asta ar trebui să înveţe şi de alte cursuri. Oricum, le spun că trebuie să fie prezenţi online, dacă vor public. Să răspundă la apeluri, să ajute alţi oameni, să comenteze pe bloguri dar mai ales să scrie zilnic, că vin oamenii dacă li se umplre zilnic RSS-ul. Dar nu fac SEO si lucruri foarte tehnice. Nu sunt specialist şi nici nu intră în scopul cursurilor mele. A, fac chestii tehnice care ţin de lizibilitate. Le mai spun că degeaba scrii interesant dacă nu-ţi formatezi textul pentru ecran.

Ai întâmpinat greutăți când ai anunțat că vrei să predai cursuri de astea moderne? Sau cum a fost, cine a fost cu inițiativa? Spune-ne ceva bârfe de astea de subterană, să nu fie interviul ăsta prea scolastic :))
A, n-au fost deloc probleme, ba chiar am fost încurajat! Conducerea la noi e foarte deschisă la iniţiative de tipul ăsta. Din păcate, oamenii din afară nu pot fi plătiţi ca lumea şi trebuie să ne descurcăm cu cei din interiorul şcolii. Însă trebuie să spun o chestie care mă doare: de multe ori, ies în faţă vedetele care predau la noi, nu profii vechi, care au avut rezultate bune. Lumea ştie că predă Turcescu la noi, nu Popescu. Greutăţile au fost cînd am avut nevoie de bibliografie, care e scumpă. Iar acum, de cînd nu mai putem face achiziţii, adio cărţi şi materiale! De un an aştept boxe şi microfoane în laborator. Statul nu ne dă voie să cumpărăm, e un naşpet. Facultatea are încasări şi nu poate folosi banii. În schimb, sunt subvenţionate facultăţi în pierdere, precum Chimia. Eu nu vreau sa fie scolastic, dar tu mă întrebi de cursuri. Dar vin cu lucruri de acasă. Boxele mele. Am primit markere donaţie. Le mai iau prăjituri şi bomboane studenţilor uneori, ca să vină cu drag la cursuri.

Băi, io mereu am zis că degeaba ne dăm noi mari onlineri, că uite și în cazul vostru tot offlineul ne omoară… Apropo de inepția statului în anumite privințe, vroiam să te întreb dacă mai există cursuri de astea de intrare forțată în modernitate (dacă îmi permiți expresia) și prin alte facultăți de stat? Adică de astea unde să se studieze social media and shit :D
Da, la Iaşi ştiam că e un tip, Leontieş. El cred că a introdus primul un curs de Jurnalism online în RO. Apoi a fost Brăduţ Ulmanu la noi. Adică te referi la universităţi, da? Cursuri de profil mai sunt şi prin alte părţi. Timsoft din Timişoara face din astea de ani buni. Dar cred că la FJSC e cea mai mare ofertă de cursuri din astea. Avem Internet, Multimedia, Cyberculture, Scriitură pentru medii digitale etc. Nu vreau să pară promovare, zic şi eu ce ştiu. Pe de altă parte, e logic să fiu mîndru de instituţia unde lucrez, nu? Evident, cunosc criticile din afară. De aia invit pe oricine doreşte la cursurile mele. Au fost două cazuri cînd au venit doi oameni care mă criticaseră. Unul a continuat să mă critice moderat, celălalt a încetat dar nici nu m-a lăudat :)

No bun. Ia hai să îți fac o aroganță :D Adică nu, e doar provocare și numai dacă accepți se transformă în aroganță :D Te țin izmenele 2.0 să organizezi un curs special la care eu să invit (pe cine vreau eu, nu tu, că aici e șpilul ) niște bloggeri care activează serios în câmpul muncii și care au trecut demult de anii studenției?
Nu ar fi relevant, pentru că ei ştiu deja lucrurile pe care eu le spun studenţilor. Dar am putea face ceva de tipul ăsta în semestrul doi. De exemplu, ar putea veni cîţiva să asiste cînd le predau studenţilor. Şi să se pună în pielea lor, să vadă dacă învaţă ceva. Da, facem.

Pentru că tot ești profesor de 2.0, dă o notă generală blogosferei de pe la noi. Ca și cum ar fi la examenul maturității. Maturitate nu îți spun ce înseamnă, că ești profesor și știi tu :D Și motivează răspunsul.
E cam riscant ce-mi ceri, voi fi înjurat şi acuzat că habar n-am. Sunt şi multe criterii pe baza cărora s-ar face o medie. Dar hai să zicem, pe capitole: La scriitură aş zice un 8, e destul de bine. La lizibilitate, cam 7. Unii bloggeri talentaţi mă uimesc prin lipsa preocupării privind formatarea textului, aşezarea în ecran etc. Abilităţi tehnice, cred că 9. Adică sunt foarte mulţi care se descurcă la un CSS, un HTML, o bază de date etc. Relaţia cu cititorii, hai un 7-8. A, multimedia: cam 5-6. Sunt puţini care creează clipuri audio sau video sau alte minunăţii multimedia. Ce ar mai fi? Actualizare: tot un 8-9. Se poate şi mai des la unii. E însă cu dus-întors. Unii nu sunt interesaţi de unele puncte de mai sus, pentru că nu trăiesc din blog. Scriu şi ei de plăcere, dar s-ar putea lipsi de blog. Eu scriu de plăcere, dar mă gîndesc că poate voi cîştiga 1-2 lei în viitor, dacă voi avea mai mulţi vizitatori. Şi cum să am vizitatori? Scriu des şi interesant, asta încerc. Îmi iese rar. Hai să-ţi zic o filozofie: profesorul îţi dă doar un capăt de aţă, tot tu trebuie să tragi de restul. Nu-i pot eu învăţa să fie talentaţi şi interesanţi. Dar le pot da indicii, bazîndu-mă pe ce am citit, pe ce am practicat, pe ce văd în străinătate.

La faza cu banii stăm mai nasol. Cred că ar trebui făcut un curs ”Cum să fac vreo 2 lei din blog sau măcar cum să mimez bine că încerc să fac asta” :))
Da, cu banii e greu. Îmi ies 300 de lei din Profitshare la cîteva luni. Neavînd trafic, nu sunt interesant pentru campanii de PR şi alte chestii moderne. Dar ştiu că nici bloggeri mari nu o duc strălucit, dar se descurcă. Nici ţara nu e în regulă, din păcate, alte lucruri sunt interesante de băgat bani.

Bun, hai că o să zică unii că te las prea moale și că m-ai cumpărat cu un butoi de bere și un meniu KFC :D Așa că te întreb ceea ce știai că o să te întreb: nu e ciudat ca tu, care nu faci mare brânză cu blogul, predai cum să bloguiești?
Cu blogul fac ceva: scriu pe el de ani buni. Nu-i invăţ pe studenţi să scrie pe blogurile lor pentru a cîştiga bani, ci pentru a se simţi vii, pentru a-şi exersa stilul. Mai e o chestie: mulţi dintre ei nu lucrează în facultate. Se duc la angajator şi n-au portofoliu. Iată, blogul poate fi un punct de plecare. Vor pune adresa în CV, ca să aibă omul care-l anagajează ce să rumege. În plus, cursurile nu sunt axate pe blogging. Ci pe abilităţi tehnice de bază, plus scriitură. Jurnalism de tip nou, adică. Nu voi putea preda vreodată un curs despre cum să scrii ca să scoţi bani din blog. Nu mă pricep. Mă pricep în a arăta diferenţele dintre scriitura tradiţională şi cea pentru ecran. Pot preda despre cum să-ţi creezi un stil, un ton, cum să faci să sune interesant textele.

No bun, hai că începem să terminăm :D Transmite un mesaj celor care abia așteptă să termine de citit ca să poată să te înjure sau, că ai și de ăștia, să te laude :))
Îi citesc şi pe cei care urăsc FJSC-ul şi educaţia universitară în general, şi pe cei care laudă lucrurile astea. M-aş bucura ca fiecare dintre cei stau pe margine să se implice, să creeze. Trebuie să lăsăm o mulţime de lucruri în urmă. Mai e ceva: mă gîndesc de pe acum la momentul de “tăcere”… Cel în care vei fi tu cu tine, la pensie cîndva. Te vei uita pe ce ai lăsat în urmă. E bine să ai pe ce să te uiţi în momentul ăla de tăcere. Atunci cînd nu e nimeni în casă, cînd se aude ticăitul ceasului, cînd e linişte. Cum zicea un nene deştept: Scrieţi, băieţi, numai scrieţi!

Și întrebarea de rezistență: ce îți place și ce nu îți place la chinezu.eu? Și dă și o notă, că așa ești obișnuit :D
A, e ceva ce voiam să-ţi zic de mult: la unele texte mai vechi, titlul iese din caseta lui din template, pentru că aia era gîndită pentru limba engleză, unde zicem mult în puţine cuvinte. Cînd ai timp, poate le rezolvi :) Îmi place că scrii mult şi des. Atunci cînd e mult însă, nu e mereu lizibil. Mai e nevoie de intertitluri, de liste cu bumbi, eventual nişte ilustraţii pretext. Îţi dau 10, pentru că promiţi mult şi nu vreau să mă înjuri pe blog după ce termini facultatea :))

Cristian China-Birta: Spune pentru inceput cum de ai aceasta teribila onoare de a fi intervievat de catre je :D Si fa-ti o scurta prezentare.
Bogdan Pater: Genial fiind, Chinezu’ a avut idea unui concurs pentru un loc într-un calendar cu bloggeri. Normal că idea a sunat bine și m-am înscris. Din păcate nu am prins un loc în calendar dar am prins un premiu de consolare: un guest post/interviu pe chinezu.eu.
Ca să mă prezint, trebuie să vă zic că sunt Bogdan Pater. Am 24 de ani și sunt din Oradea. Îmi place iarna și muntele. Am terminat Calculatoare la Timișoara și Telecomunicații la Oradea. Lucrez ca trainer și responsabil de comunicare online în regim de voluntar la Organizația Națională Cercetașii României (ONCR). Sunt de 10 ani cercetaș și nu am de gând să mă las prea curând.

Mah, o sa creada lumea ca a innebunit chinezu de face interviuri cu cercetasi :)) Care e faza cu cercetasii in Romania? Spune-ne ceva despre scopul si durata vizitei pe plaiuri mioritice :))
Mișcarea cercetășească a pornit din Anglia în 1907. Lordul Baden Powell a vrut sa aiba un impact asupra tinerilor din acea vreme și a creat o metodă de educație alternativă. O educație care să vină în completarea școlii cu o abordare non-formală. A gândit sistemul, l-a testat și a scris o carte (Scouting for Boys). Toata treaba a prins și s-a răspândit în lume. Atât de repede încât primele grupuri de cercetași au apărut în Romania încă din 1913. Viziunea cercetășiei este, conform spuselor fondatorului, să lase lumea mai bună. Și modul prin care vor să obțină acest lucru este prin educarea copiilor și tinerilor. Practic ONCR (www.scout.ro) oferă un program educativ pentru copii și tineri cu vârste între 7 și 24 de ani. Cercetașii învață prin joc și prin acțiune în grupuri mici de câte 5-7 persoane. Activitățile care se desfășoară au ca scop dezvoltarea participanților pe toate laturile de la spiritual la social și de la intelectual la afectiv.

Mai concret, 2011 fiind Anul European al Voluntariatului, la vară vom organiza probabil cel mai mare eveniment de educație non-formală din România. Este vorba de RoJAM – a 5-a Jamboree Națională, prima Jamboree după 75 de ani de pauză pentru ONCR (www.rojam.ro). Evenimentul propune un program foarte variat pentru 1000 de cercetași români și 200 de cercetași străini dar si pentru vizitatori de o zi. Direcția principală a programului este dezvoltarea durabilă pe troate cele trei componente: mediu, social și economic. RoJAM va fi un eveniment de promovare a voluntariatului în general, dezvoltarea unor valori și cunoștințe pentru ca participanții să se poată implica activ în dezvoltarea durabilă a societății și de promovare a metodei scout ca metodă educativă.

Daca ar fi sa comparam organizatiile de pionieri (pe care le-am prins eu) cu astea de cercetasi, cam care ar fi diferenta? Lasand la o partea chestia de politizare, evident.
Practic, pionierii au pornit de la cercetași. S-au păstrat anumite elemente – cum ar fi uniforma – dar s-a schimbat complet scopul. Daca scopul cercetășiei era progresul personal al individului, scopul pionieratului era propaganda. Cercetășia te învață, prin simplul fapt că îți oferă ocazia să treci prin anumite experiențe, cum să lucrezi în echipa, cum să îți asumi o responsabilitate în echipa respectivă, cum să ia decizii în cadrul grupului luând în considerare toate părerile exprimate și chiar îți oferă ocazia să fii lider de grup. Pe scurt, cercetășia îți oferă acele „people skills” de care ai nevoie în viață.

Ce ai vrea sa transmiti parintilor care ori nu au auzit de cercetasi, ori ii considera ceva organizatie paramilitara/secta pseudoreligioasa? :))
Cercetășia este apolitică, deschisă către oameni de toate religiile, rasele, vârstele sau mediile sociale. Școala oferă copiilor și tinerilor cunoștințele necesare(knowledge) ca să reușească la slujbă iar Cercetășia le oferă deprinderile sociale(skills) ca să reușească în viață. Cercetășia îi ajută să devină cetățeni fericiți, sănătoși și de nădejde. Sună mai bine în engleză – cei 3 h: happy, heatlty, helpfull citizens.

Ce costuri presupune sa iti faci copilul cercetas? Iar ca timp ce presupune asta? Cat timp ar trebui sa aloce un copil ca sa se simta bine in haina de cercetas? :D
Pentru început ar fi recomandat ca respectivul copil sau tânăr să vină să participe la câteva întâlniri și abia apoi, dacă îi place, să se înscrie. Din punct de vedere financiar există o cotizație de 2 RON pe lună. Acești bani se folosesc la materialele pentru activități și alte cheltuieli administrative. Ca timp: au loc întâlniri săptămânale de 1-2 ore la sediul din fiecare localitate. Și câteva ieșiri(campuri) sau proiecte pe an. Implicarea și participarea atât la întâlniri cât și la celelalte activități nu este obligatorie. Fiecare poate decide în ce măsură vrea și poate să se implice.

Un mesaj catre cititorii chinezu.eu care au rezistat pana in acest punct al discutiei :))
Implicați-vă ca voluntari în 2011 – Anul European al Voluntariatului!!! Putem schimba lumea! Depinde doar de noi.

Intrebarea fundamentala in orice chinezarview pe care il fac: ce iti place si ce nu iti place la chinezu.eu? :D
Îmi place că e dintr-o bucată. Zice lucrurilor pe nume fără să se sfiască. Nu pot identifica ceva anume care să nu imi placă. Dar mai gândesc la treaba asta și revin.

chinezu: Spune-mi cateva cuvinte despre tine, sa stie lumea cum sa te ia.  Ce faci prin online, prin offline, de astea, dar numai lucruri care pot fi spuse :))
Adrian Lazar: Despre mine intotdeauna e greu, eu sunt Adriana, mai mult adizzy, se presupune ca am terminat o facultate de PR, dar degeaba zic eu, degeaba ca nu am unde practica. Prin online incerc sa scriu pe blog si sa citesc multe alte bloguri ca sa invat de la altii  si tot de online tine jobul meu. Prin offline dorm mult si citesc la fel de mult carti.

Bun, ia spune cu cuvintele tale de ce facem noi acest interviu :)) Ca daca zic io iar o sa spuna lumea ca se lauda chinezu asta de bubuie :D
Nu, nici nu se pune problema aia (nu?) il facem pentru ca 1.  am reusit sa scriu un text la acel concurs despre Halloween si sa il castig si 2. ca e o foarte buna sansa de promovare a blogului meu mic.

Trebe neparat sa le spui oamenilor de ce vorbesti cu dvs cu mine, ceea ce ma dispera si ma termina psihic :))  Serios, suna ca dracu :))
Ca asa m-a invatat mama sa vorbesc cu persoane pe care le respect si inca nu le cunosc personal :)) Promit totusi ca incerc :)

Hai sa trecem la parte profi, ca sa zic asa :D  Cat timp petreci pe blog si cat timp petreci citind bloguri? Si de ce faci asta, cu ce te ajuta in viata?
Pe blog clar nu petrec cat timp ar trebui  incerc sa imi fac un program sa petrec ceva mai mult timp si mai cu rost. Citesc bloguri pentru ca nu ma uit la televizor si altfel nu as afla ce se mai intampla prin tara si e o buna metoda de relaxare si sursa de informatii.  Ma ajuta sa cunosc oameni noi :)

Da-ne 5 bloguri pe care le citesti zilnic. Ca sa se enerveze unii ca pe mine ma citesti si pe ei nu :)))))
Andrei Crivat, Arhi, dojo, Marele Ecran si Mihaela Anghel. Dar am peste 200 in reader asa ca e cam greu de ales 5.

Breeeeee, nu m-ai zis pe mine :))))) Ai stricat tot momentul :))))) Foarte bine ca nu ma citesti, ca numai prostii scriu :)) Ai un plan ce o sa faci in online “cand o sa fii mare”?  Adica te gandesti sa te apuci la modul profesionist de blogging, cu tot ce inseamna asta?
5 in afara de Chinezu :)) Nu am un plan inca, de vrut as vrea, dar nu stiu cum sa ma apuc de asta  sincer, nu cred ca va fi vreodata blogul singura mea ocupatie.

Cam cati oameni au cunoscut exclusiv pe online? Si cu cati tii legatura permanent? Si pe cati i-ai cunoscut si in viata de zi cu zi?
Cred ca cu o mare parte din cei care citesc blogul comunic si in alt mod, fie messenger, fie facebook, dintr-un anumit motiv prefera sa imi zica asa parerea despre ce scriu decat via comentariu. Permanent, nu stiu, 50%?  Si tot asa si la partea cu cunoscut in viata de zi cu zi. (ma refer stric la cei care au si zis ceva via alte canale de comunicare)

Bun, ca sa incheiem in modul traditional aici pe chinezu.eu, spune-mi ce iti place si ce nu iti place la blogul meu? Dar zi-le dur, nu ma menaja :D
Place: stil de scris, tema blogului, subiecte abordate (minus cele cu politica) mai ales campanile care face lumea sa scrie si felul pozitiv/optimist in care sunt scrise articolele. Nu imi place: asta trebuie sa ma gandesc-> sa fie articolele de politica? Dar nu’s asa dese si e subiectiv motivul :)

Cristian China Birta: Tu, Coco, tu esti intreaga la cap? :)) In loc sa umbli prin cluburi si prin malluri la varsta asta, tu urci pe cei munti si ne faci sa ne simtim enorm de mandri ca suntem romani de-ai tai?
Coco Popescu: Nu, frate, da’ ma simt bine :). Umblu si io pe unde stiu, ca la noi la tara n-avem cluburi decat de munte si mallurile sunt la oras si ma simt ciudat imbracata in Salomon ca astia nu pun etichete pe dinafara sa vaza omu’ cat am dat pe ele :))

De unde pasiunea asta a ta pentru munte, pentru aventura? Caci, ma gandesc io asa din fata televizorului, trebuie o pasiune imensa sa faci asa ceva…
Pasiune de dat pe munte am si cred ca e mare ca tot ce fac se leaga de miscare si de munte. Aventura nu-mi place ca d’aia ma dau pe munte, un loc sigur, cu oameni rari si adevarati.

Care a fost cel mai greu moment de cand te-ai apucat de ispravile astea? Dar cel mai frumos?
In expeditii stiu fiecare pas care urmeaza, sunt concentrata si hotarata, nu am timp sa vad daca e greu. In principiu greu e la antrenamente, cand dai totul si incerci cat mai mult, sa stii cat poti, sa poti cat mai mult.

Asa, ca exemple: in Aconcagua, din tabara de varf am prins vant de 120 Km/ora, in McKinley erau -30*C pe varf in zi cu soare, in Carstensz am coborat in rapel pe lapovita si ploaie pe firul unei caderi de apa adunata de pe versanti, in Giluwe am dormit o noapte in ploaie numai cu sac de dormit subtire si folie de supravietuire, in Elbrus a batut vantul de mi-a crapat fata dupa ce am facut varful. Da’ astea-s chestii normale, asumate, nu-i nimic prea greu sa nu tebucuri de muntele pe care esti si de reusita sportiva.

Frumos e peste tot pe munte, m-as reintoarce oricand pe fiecare munte pe care am fost, da’ parca tot in America de Sud si in Georgia in Kazbek mi-a placut cel mai mult.

Cum caracterizezi reactia oamenilor fata de apelul tau pentru ajutor? De fapt, vorba vine ajutor pentru tine, ca io vad altfel lucrurile, adica e un ajutor pe care ni-l dam noi singuri sprijinindu-te, un ajutor pentru a visa mai frumos si mai departe…
Reactia este deosebita sieu cred ca inseamna apreciere pentru ce fac si, mai ales, dor de munte, de viata adevarata. Pasiunea mea pentru munte pot sa mi-o linistesc si in munti mai de aproape, alpinism pot face si in Carpati unde sunt zone excelente si trasee de toate gradele, dar parca ar fi pacat daca pot face recorduri care conteaza in lume sa nu le incerc. La fel cum este pacat sa va amanati placerea de a cunoaste sau de a practica sporturile montane doar pentru ca zicetica nu aveti timp.

Cu blogul cum e? Esti multumita cum evolueaza, cum reactioneaza lumea pe el?
Pe blog scriu pentru prieteni, incerc sa ii fac partasi la bucuriile mele, si cred ca cei care citesc sunt interesati de ce fac, cine sunt, cum inteleg lucrurile si alte chestii de viata. Eu totdeauna sunt interesata de un omfericit si linistit, vreau sa stiu cum se face de-i este bine si sa ma bucur de bucuria lui; asa cred ca functioneaza si blogul meu.

Un mesaj pentru noi astialalti, care din fata monitorului te admiram nespus.
Multumesc mult pentru ca va intereseaza si va place ce fac. Da’ cred ca voua, de fapt, va place pe munte da’ sunteti oameni seriosi si nu va da mana sa recunoasteti dintr-o data . Asa ca va zic: TRAIESTE LA ALTITUDINE!

Sursa foto: cocopopescu.com

Am făcut interviul cu el pentru că mi-a plăcut tare mult răspunsul lui la provocarea pe care am aruncat-o pă net, atunci când am râs de ne-am stricat când am filmat cu niște simpatici tovarăși pentru jocul ăsta :) Mai spun doar că în continuare aștept să îmi beau berea cu Sorin :D

Cristian China-Birta: Din start iti spun ca suntem ca penibili, desi simpatici amandoi in felul nostru. Cum dracu, bai, sa nu reusim pana acuma sa bem si noi o bere ca oamenii? :D
Sorin Grumăzescu: Pai uite cum. Iti explic eu ca e simplu. Tu esti la 330 km de mine, eu sunt la 330 km de tine. Eu ajung destul de rarut in Bucuresti, tu in zona asta, e greu de crezut ca ai ce cauta. Da’ sa fereasca Dumnezeu cand ne-om intalni. Eu atata zic. :D

Ce face internetul asta din doi oameni degraba bautorii de bere…  Radem si ne hlizim, dar nu am dat si noi mana macar o data… Bun, hai sa revenim la chestiune. Adica la momentul sponsorului  Mai bine spune tu de ce am ajuns sa facem acest interviu, ca sa inteleg si io mai bine :D
Pai, tu te-ai dat in barci cu Bobby, Cabral, Vlad, Piticu, Doru si Mihai si ne-ai intrebat ce faceti voi acolo. Era evident ca are legatura cu lumea auto, dar n-aveam de unde sa stiu ca fix cu Mobil 1 Global Challenge. Asa ca mi-am dat cu parerea ca va uitati la ultimul clip al lui #fuego. Tu ai zis ca-s vrednic de interviu, si m-ai premiat, manca-ti-as. :))

Daaaa, pai tu cu Fuego al tau erai fix pe hahaiala aia pe care am executat-o la filmari, asa ca s-a potrivit :)) Spune-ne ceva despre tine, ce invarti prin online, alea, alea, ca asta e momentul tau si nu ma bag sa il stric :D
Pfff… ma lasi singur si nu-mi place.  Ce sa invart… Iubesc masinile de cand ma stiu, Bobby Voicu si cu Vlad Balan mi-au oferit sansa asta, incerc sa scriu cat pot de mult despre tot ce se intampla in lumea minunata a masinilor si incerc sa ma fac placut de toata lumea. Atat cat pot. Mai scriu si pe blogul personal, dar acolo mai rar. Doar atunci cand chiar vreau sa transmit ceva, sau cand ma calca pe batatura anumite aspecte din viata de zi cu zi. Si bineinteles, atunci cand vreau sa-mi ajut prietenii cu ceva. Folosesc cat pot de mult Twitter. Facebook mai putin. Dar pe Twitter sunt oricand si incerc, asa cum spuneam, sa ma fac placut, sa ajut omuletii promovandu-i, etc, etc.

Imi place sa vad oamenii interactionand, imi place sa vad oamenii ca rad, imi place sa vad oamenii ca se imprietenesc, imi place sa impartasesc tuturor lucruri descoperite de mine, sau lucruri impartasite de altii. Imi plac oamenii. Imi plac si vreau sa se vada ca imi plac. Nu vreau multe lucruri de la online. Vreau sa aduc impreuna diversi omuleti, indiferent ca printre lucrurile care ne leaga sunt masinile, cartile, muzica, o gluma buna sau ce mai vrei tu. Vreau sa incerc, sa arat prin tot ce fac ca putem fi oameni.

Esti de treaba :) Intrebare mai dificila acuma… Nu te simti cam singur acolo asa departe? Nu ti-e ciuda un pic pe noi astia din Bucuresti ca traim in miezul evenimentelor? Si te intreb prieteneste, cred ca stii deja asta :)
Cristi, ciuda nu imi este. Nu poate sa-mi fie ciuda pe voi. Singur ma simt. Si sufar pe chestia asta. Dar incerc sa prind si eu aripi. Poate pana la urma o sa reusesc sa zbor pana la voi. (Apropos, stii vreun Dedal bun?)  Cu toate astea ma impac cu gandul ca online-ul nu inseamna doar Bucuresti. Inseamna si Timisoara, si Cluj, si Brasov, si Craiova, si guess what? Chiar si Vaslui. :)

That’s the spirit :D Hai sa povestim un pic de relatiile pe care ti le-ai facut in online. Adica de prieteni sau amici 2.0.  Uite, chiar si noi putem spune ca suntem amici, desi nu ne-am vazut niciodata  Mai ai de astia ca mine? Si nu ti se pare un pic ciudat?
Mai intai vreau sa-ti raspund ca nu e ciudat. Ciudat poate fi doar faptul ca nu m-am vazut cu unii dintre cei pe care-i consider amici sau prieteni. Dar atunci cand am avut nevoie de ceva, un sfat, o indrumare, un help, sau orice de acest gen, voi cei de acolo, m-ati ajutat. Si daca ar fi sa-ti dau nume al celor pe care i consider amici sau prieteni? Oooooo… sunt foarte multi. O sa incep cu Bobby, ca el e mentorul si cel cu care pana la urma am pierdut zile intregi intr-un internetcafe din Vaslui. Apoi ar fi Vlad Balan, Apoi Cabral, Andrei Crivat, Adi Hadean, draga mea Marieta Varga, frumoasa Andra Zaharia, iubitele fete de la Desenele Copilariei (@adabd si @catalinabanica), Raluca Teodorescu, frumoasa si iubita Ioana Voicu, zapacitul de @Afaith, Dan a lu’ @de_ce…multi, foarte multi si vreau sa nu se supere daca nu i-am mentionat, dar fiind un interviu nu vreau sa tin un amic atat de bun precum @Chinezu de la o seara in familie.

No bun. Pentru ca nu mai stiu ce sa te intreb, mai spune tu daca vrei sa transmiti ceva celor care au avut rabdare sa citeasca ce am gavarit noi aici :)) Da’ fii serios, bai, macar de data asta :D
Sa le spun ceva celor care au avut rabdare sa citeasca….. Si sa fiu serios… Hmmmm, e greu…. VA IUBESC.

Si cu aceasta declaratie care, recunosc, m-a inviorat asa de cu seara :), vreu sa te rog, pe final, sa faci niste recomandari pentru blogul chinezu.eu, da’ ca si cum nu ne-am cunoaste :D Ca am nevoie de parerea oamenilor care imi sunt simpatici :D
Sincer?

Nu, baga o minciuna sa ma simt io bine :D
Nu-mi sta in fire sa mint, asa ca ia d-acica. Imbunatateste-ti tema. E frumoasa, e ok, dar fa ceva mai modern. E prea clasic, prea old school. Inveseleste-o. Si daca te-a suparat ce am spus, da-mi unfollow, reneaga-ma, nu ma mai citi, da-mi o palma. Desi stiu ca n-ai s-o faci. :)Mai vreau ceva in incheiere, chit ca publici, chit ca nu. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate. Si tie si sotiei si copiilor. Si sa va bucurati de tot ce e mai bun pe lumea asta. :)

Solicitarea mea
domnu premier
desi v-as spune mai degraba secondier, din pricini evidente :D
as dori sa imi faceti onoarea de a-mi acorda un interviu
prin care sa pogoram lumina asupa pulimii care nu va intelege indeajuns profunzimile de nepatruns ale intelectului
as prefera sa il facem pe yahoo messenger, caci acolo ne putem exprima mai bine
caz in care idul meu e ********
dar putem si pe chatul de aici de la FB, daca va coafeaza, vorba huliganului geoana
astept cu deosebita nerabdare raspuns
un fan de foioioioioioi
chinezu

Raspunsul lui Emil Boc
Domnule Chinez,
apreciez in mod deosebit initiativa dumneavoastra si imi exprim convingerea ca daca toti cetatenii ar fi asa de responsabili si deschisi dialogului precum dumneavoastra, eforturile noastre, ale mele, ale doamnei Udrea, ale domnului Oprea si in general ale colegilor mei din PD vor fi apreciate la justa lor valoare.
Sunt de acord cu interviul dumneavoastra insa deoarece la mine la Guvern aici suntem intr-o munca continua ar fi incorect fata de colegii mei sa ma vada chat-uind pe Internet, in plus, conversatia noastra va fi intrerupta de tot felul de telefoane pe care trebuie sa le primesc, interviuri pe care trebuie sa le dau.
De aceea as prefera, pentru a da consistenta mesajelor pe care doresc sa le transmit, pentru a nu omite vreo nuanta care sa fie, Doamne fereste, rau interpretata de vreun derbedeu (cum ar fi Ciutacu de exemplu), as prefera sa imi transmiteti intr-un mesaj ca acesta intrebarile la care doriti sa va raspund si numarul de semne tipografice in care doriti sa se incadreze tot interviul.
Eu voi sta dupa ce terminam munca la Guvern, noaptea tarziu si ma voi apleca cu maxima atentie asupra articolului pe care doriti probabil sa-l puneti pe blogul dumneavoastra, pentru a putea acorda respectul cuvenit cititorilor dumneavoastra.
Bineinteles, aceasta nu este o conditie obligatorie, daca doriti totusi sa pastram “prospetimea” unui interviu in direct putem sa si chat-uim dar undeva, mai pe seara, sa plece doamna Udrea de-aci, ca iar ma trezesc cu teleoane de la sefu’ ca stau pe Hi5. Numai sa-mi spuneti cam la ce ore sunteti disponibil.
Cu deosebita stima,
Umbra premierului

Interviul

chinezu: Hai pentru inceput sa spunem tovarasilor mei din blogosfera cum ti-a venit ideea showului si ce treaba am si io cu spectacolul?  Ca sa stim cum stam :D
Vlad Grigorescu: Eu am vrut sa promovez spectacolul asta pentru ca e cel care cred ca ma reprezinta cel mai mult pe mine ca stil. Mi-am dat seama ca multi oameni au o perere gresita legata de ce fac eu, ma asociaza pe mine cu genul de divertisment din “Hipnoza, jocurile mintii” si nu este deloc asa. Chinezu este “cel cu evenimentele”(@brainiacro) asa ca a venit natural.

Adevarul e ca multi, cand le-am zis care e faza cu evenimentul, au strambat din nas la amintirea showului de pe Prima… De aceea cred ca e bine sa le spui si celor care citesc ce mi-ai spus si mie la cafea despre asta si cum care m-ai convins sa ma implic in organizare :)
Emisiunea de pe PrimaTv are un format cumparat din UK. Este un format cu un gen de divertisment care mie nu-mi place si nu ma reprezinta. Eu am fost angajat acolo sa imi fac meseria de hipnotizator. Mie mi-a fost greu sa fac emisiunea, am avut multe conflicte cu producatorii si regizorul pentru ca ei voiau “scandal” si eu nu. Ii inteleg perfect pe cei care stramba din nas. Si eu stramb.

Pai si ce o sa fie diferit in showul tau Blind de ce au vazut oamenii la Prima? Zi-ne cate ceva despre cum o sa fie pe 22, dar nu prea mult, sa nu dai din casa :D
Normal ca nu dau din casa. Ce o sa aiba diferit? Totul. In primul rand nu folosesc hipnoza in spectacol. Folosesc tehnici hipnotice, dar nu hipnoza. Singurul lucru pe care il au in comun este interactivitatea. Tema spectacolului este “citirea gandurilor” (singurul lucru pe care il mai avem privat, aparent) dar are un mesaj social pe care eu incerc sa il transmit.

Da, e foarte misto ideea ta cu mesajul social. Asa ca nu cred ca dai prea mult din casa daca ne spui mai multe :)
Eu de multe ori incerc sa transmit mesaje. Nu e vorba de dat din casa, e vorba de surpriza, lucru foarte important in desfasurarea unui spectacol asa cum il gandesc eu si nu cred ca e cazul sa dau mai multe detalii.

Bai, da’ greu te mai lasi :)) Apropo cititul gandurilor, e un pic cam scary… Adica zi si tu mai pe inteles care e faza, ca la cate secrete au unii bloggeri risti sa nu iti vina la spectacol de frica sa nu le citesti gandurile :))
Eu personal cred ca nu nimeni nu poate sa citeasca gandurile asa pur si simplu insa, controland circumstantele, exista metode prin care aparent se poate face acest lucru. De fel, eu sunt sceptic, nu cred in paranormal, chiar militez impotriva lucrurilor de genul asta. Ce fac eu este doar divertisement si spectatorii nu trebuie sa se sperie ca niste fetite.

Pai asa, sa fie clar :D Adica, altfel spus, nu o sa poti citi gandul unui blogger in care este parola de la blogul sau :D Exista niste reguli pe care spectatorii la un astfel de show trebuie sa le respecte? Adica e ca si cum am merge la teatru, la circ, sau cum? Intreb de curios, ca zau daca stiu cum e…
Da, este un spectacol teatral. Nu e ca la Stand Up Comedy, la spectacolele pentru copiii din parc sau la Circ. Reguli mai mult decat cele morale care tin de educatie nu exista. Singurul lucru pe care trebuie sa il faca participantii este sa participe pentru ca este un spectacol 100% interactiv.

Dar sper ca esti pregatit pentru confruntarea cu bloggerii… Pentru ca, in ciuda parerii generale, si ei sunt oameni :D Ai un mesaj pentru cei care vor veni la spectacol? Asa ca un fel de avanpremiera.
Nu vad care ar fi confruntarea. Sunt convins ca sunt oameni educati si iesiti in lume. Ca mesaj as vrea sa le dau un citat: The only thing worse than being blind is having sight but no vision.” Helen Keller

Ca sa vezi cum se leaga lucrurile… Azi dimineata, Alecul meu, la 11 ani, mi-a spus ca a citit povestea Helenei Keller si a ramas impresionat de ea… Sper ca nu mi-ai citit gandurile pe mess :D Ia mai zi o data locatia si ora showului tau ca sa auda si de la tine nu numai de la mine :))
Miercuri, 22 Septembrie 2010, ora 20.00 (fara intarzieri ca nu se mai intra dupa .00), la Glendale Art Cafe (www.glendale.ro).