Nu cu multă vreme în urmă, bloggerii erau priviți ca pe ceva acolo și ei (ca să nu zic mai rău, căci vreau să păstrez tonul optimist al postării). Apoi s-a întâmplat ceva, despre care am vorbit când am scris despre invitarea bloggerilor în emisiunile TV. Lumea și-a dat seama că, în felul lor, bloggerii ăștia au ceva în tărtăcuță, aduc, ca să zic așa, ceva plus valoare pentru unii. Și au început să-i citească, apoi să-i analizeze, apoi să-i contacteze, apoi să bată palma cu ei pentru una, pentru alta. Și lucrurile merg înainte.

De aceea nu pot decât să salut cu mare bucurie decizia companiei care aduce filmele astea mișto în România de a face un parteneriat cu bloggerii. Căci e un pas important pentru noi. O să vedeți peste ceva vreme de ce :)

Ce a fost fain la faza asta a fost că am văzut filmul cu mai mulți tovarăși la Grill Pub, un loc care mie îmi place foarte mult, adică genul ăla fără pretenții, dar cu un ”ceva” aparte, unde poți ieși cu tovărășii să te simți foarte bine. Tovarășu Dantemir (vă recomand să citiți Notes de la el) a rezolvat găzduirea noastră acolo, lucru pentru care îi mulțumesc, și tot el a propus să permanentizăm faza asta cu văzutul filmelor împreună. Deja planul este făcut: următoarele filme vor fi cele din seria Millennium. Și da, o să avem și drept de difuzare sau cum îi zice, ca să nu avem discuții cu unii sau alții, vă știți voi care :D

Încă nu am stabilit când va fi următoarea vizionare, dar cum sunt sigur că dimineața vă treziți cu chinezu.eu în freză, o să vedeți voi când hotărî, ce și cum :))

Revenind la Inception, evident că este de Bere rece, după criteriile personale de mai jos.

*Legendă: sistemul meu de notare a filmelor este cel de mai jos.

No dă-i pace. Adică numai și numai dacă te lovește o plictiseală cumplită și ai vreme de pierdut să te uiți la el.

Apă sfințită. Adică filmul nu m-a enervat foarte tare, dar nici nu am ținut minte mare lucru din el.

Bere rece. Adică un film bun. Punct.

The shit. Adică un film excelent. Punct.

Așadar, 4 dintre voi care îmi vor răspunde pe placul neuronului meu la întrebarea fundamentală de mai jos vor merge la premiera TRON: Legacy, unde cică vor fi și surprize și alte de astea cum se întâmplă la premiera unui film de calibrul ăsta.

Care este diferența fundamentală între un desen animat cu Tom și Jeery și un film de ăsta modern gen TRON?

Asta este întrebare la care vă provoc să răspundeți :D Puteți să argumentați cum vreți, atâta vreme cât o faceți :))

Succes!

Detalii tehnice:

Tron: Legacy, super productie de 300 milioane de dolari, efecte foarte misto si OST de la trupa Daft Punk.

Premiera va avea loc pe 16 decembrie, seara (ora exactă o să o spun numai câștigătorilor :D)

Cică o să fie belea de belea :D

Filmul este enervant. Teribil de enervant. Nu pentru că nu e bine făcut. Dimpotrivă. Ci pentru că ne arată cât de hâzi am devenit unii din noi. Și nu vorbesc doar de cei care apar în film și care își justifică averile (că ăsta e cuvântul, justifică) fiecare cu texte de PR îndelung repetate. Mă refer și la noi, ceilalți, care nu numai că i-am acceptat pe primii să facă avere din și printre noi, dar care mai găsim resurse absolut fenomenale să îi mai și admirăm.

Recomand filmul din cel puțin 3 puncte de vedere. Eu vă spun secvențele din film, iar voi o să înțelegeți că acestea reprezintă, fiecare, o sinteză a ceea ce suntem, pe părți, noi ca națiune, ca întreg.

1. Dinu Patriciu: ”Am făcut greu primul milion. Cam într-un an. În 1990”.

2. Gigi Becali (prima zi în Parlamentul European): ”Eu mă obișnuiesc cu orice canon. M-am obișnuit și în temniță, o să mă obișnuiesc și aici” (după care urmează cadrele fenomenale cu Jiji pierdut printre parlamentarii get beget :D)

3. Dan Diaconescu: ”Nu înțeleg de ce Ceaușescu nu a făcut când era la putere emisiuni cum fac eu la OTV, că așa reușea să mai detensioneze țara”.

Suntem niște minunați, desigur. Iar filme ca și ”Kapitalism…” nu fac altceva decât să ne aducă aminte că, after all, nu merităm ce ni se întâmplă. Dar facem noi cumva să ni se întâmple, totuși…

Filmul este, ca film, cum să vă spun io, o frecție. E drept că nu sunt membru în juriul de la Cannes, dar zău că mi s-a părut slabist rău. Dar ca documentar, cum ar veni, este mai mult decât ok. Pentru mine, cel puțin, care zău că nu am avut necesara, dar deloc obligatoria :D, curiozitate de a cunoaște istoria FaceBook. Așa că io abia ieri am aflat ce și cum s-a întâmplat cu celebrul album cu poze pe net. Recomand filmul din perspectiva asta. Dar dacă ați citit și sunteți documentați pe subiect, nu prea văd ce v-ar atrage la această producție 100% americanos. Îl bag la categoria apă sfințită (aveți mai jos criteriile mele*).

Că nu sunt mega-fan de FaceBook, asta deja cred că știți. Cum știți că, pe de altă parte, consider că este un tool de comunicare excelent, așa că nu am cum să îl trag pe dreapta. Nu trebuie să îmi placă pentru a-l folosi. Trebuie doar să îl înțeleg și să prestez conștiincios la el :D

Altceva vreau să vă spun io despre film. De fapt să vă întreb. De fapt plecând de la film, să povestim flugurant despre natura umană. Și anume: mă credeți că io nu reușesc să îi înțeleg pe cei care ajung să aibă în cont să zicem 1 milion de dolari și dupa aia, ca să facă și mai mulți bani, distrug prietenii, distrug destine, se distrug, până la urmă, chiar pe ei? Nu pot pricepe și pace…

Probabil (nu probabil, categoric) de aia nu o să ajung io niciodată milionar. Pentru că nu o să pot considera niciodată că a face bani este o scuză impecabilă pentru a-i face pe oameni…

*Legendă: sistemul meu de notare a filmelor este cel de mai jos.

No dă-i pace. Adică numai și numai dacă te lovește o plictiseală cumplită și ai vreme de pierdut să te uiți la el.

Apă sfințită. Adică filmul nu m-a enervat foarte tare, dar nici nu am ținut minte mare lucru din el.

Bere rece. Adică un film bun. Punct.

The shit. Adică un film excelent. Punct.

Mary, Queen of Scots (1971).  Bun film. Care nu se complică excesiv cu romanțări și alea, alea, ci încearcă să reconstituie evenimentele istorice așa cum lumea bună a istoricilor zice că s-au cam întâmplat. Vanessa Redgrave, tânără rău, vă dați seama :)), joacă un excelent rol principal, făcând o Mary foarte credibilă. Am văzut și o foarte bună regină Elizabeth, jucată de Glenda Jackson, iat Timothy Dalton este Henry lord Danley, un tembel aristocrat cretin, jucat cu maximă îndemânare :) Filmul primește clar o bere rece.

Barbarossa (1953). L-am vazut asa din inerție. Dar, no, ce să zic, am cam zâmbit la el, pentru că era cum se făceau filmele ale atunci în anii ăia. Adică atât de previzibile și de automatice, ca să zic așa, încât cred că m-am uitat până la capăt numai ca și o curiozitate istorică. Evident un fel de apă sfințită.

Legendă: sistemul meu de notare a filmelor este cel de mai jos.

No dă-i pace. Adică numai și numai dacă te lovește o plictiseală cumplită și ai vreme de pierdut să te uiți la el.

Apă sfințită. Adică filmul nu m-a enervat foarte tare, dar nici nu am ținut minte mare lucru din el.

Bere rece. Adică un film bun. Punct.

The shit. Adică un film excelent. Punct.

Dar nu despre asta vreau să povestim, dacă vă coafează subiectul, firește, ci despre filmele românești recente din, să zicem, ultimii 10 ani. Și ca să încep discuția printr-o confesiune spășită, vreau să vă raportez că am văzut nepermis de puține…

Și nu știu cum s-a făcut dar, cel puțin în ultimul și ceva an, responsabilă pentru culturalizarea mea cinematografică a fost Cristina Bazavan. Care îmi bătea mereu obrazul când venea vorba de câte un film proaspăt apărut, așa că mă apuca rușinea și mă duceam :D Așa am dat mâna și eu cu Vlad Ivanov, la premiera ”Amintiri din Epoca de Aur”, așa am văzut ”Felicia înainte de toate” și alte filme, dar pe care nu vi le spun ca să nu vă influențez ce o să ziceți în comentarii :D Vă mai spun doar că ultimul număr Tabu e cu 3 tinere actrițe, că tot suntem pe subiect.

Deci, ca să nu o lungim și să bag no chinezărească directă :D, de ce nu vă mai duceți să vedeți filme românești, băăăăă, europenilor? :D

Bun, înainte de a vă arăta textul pe care l-a scris Alecu în calitatea sa ”acreditată”, vă spun doar că nu a fost ușor să se împartă între teme și mersul la film, dar cel mai interesant mi s-a părut procesul (destul de dificil) de a înțelege responsabilitatea pe care o are în noua sa calitate. Dar, în același timp, toată chestiunea să rămână și o joacă. Are doar 11 ani la urma urmei, deși uneori uit asta :)

Mai jos aveți textul jurnalistic al lui Alecu. Mie mi-a tare plăcut, firește :D

Salut! Ma cheama Alexandru China Birta si am 11 ani. Sunt jurnalist acreditat la KINOdiseea. Mi-au placut activitatile la care am participat. Daca doriti mai multe informatii aveti aici un link: http://www.kinodiseea.ro/despre.php

La workshop a fost tare! Am primit fiecare cate o bucatica de ,,sticla” facuta din silicon (super realista). Machiajul facut de domnul  Ionel Popa  a fost GENIAL! Plus ca l-a facut in fata ochilor nostri.  Mi-a placut mult si pentru ca am fost cu un prieten, Sergiu.  Ne-a mai aratat masti, cum sa facem  un make-up  super cool si super realist si ne-a dat sfaturi in materie de machiaj pentru Halloween.

Am fost si la fimul ,,Yuki& Nina”, scenariul si regia fiind scrise de Hippoly Giradot si Nobuhiro Suwa.  Producatorul filmului este Comme des Cinemas si distributia: Noe Sampy, Arielle Moutel si Jean-Paul Giradot.

Filmul este despre o fetita pe nume Yuki care are 9 ani. Tatal ei e din Franta si mama ei e din Japonia. Din cauza certurilor frecvente, parintii ei decid sa divorteze, iar mama lui Yuki o ia cu ea in Japonia, fata nevrand acest lucru. Ea are o prietena foarte buna, pe nume Nina care si ea are certuri cu mama ei. Cele doua decid sa mearga in padure si sa traiasca acolo, in garda elfilor si a spiridusilor.

Mi-a placut destul de mult pentru ca mi-a placut idea cu plecatul de acasa :).  Dar nu imi place deloc idea de divort :(.  Imi mai place ca cele doua sunt prietene foarte bune si ca impartesesc  probleme similare acasa.

Al doilea film la care am fost se numeste ,,Morrison primeste o surioara” . Acesta este un film olandez, facut in 2008, regizat de Barbara Bredero, scenariul scris de Sjoerd Kuyper. Producatorul este Bos Bros.Film&TV Productions, iar distributia: Tobias Lamberts, Bracha van Doesburgh si Britt de Lange.

Filmul este despre un baietel din Olanda, de cinci ani, pe nume Morrison. El este un foarte bun mecanic si un bun sofer, insotiindu-l si ajutandu-l pe tatal lui in atelierul micut al familiei. Prietenul cel  mai bun al lui Morrison este un animalut de plus numit de baietel ,,Cocodil”. Mama lui este o asa numita de baietel ,,reparatoare de animale”.  Aventura incepe atunci cand Morrison afla ca va trebui sa mearga sa locuiasca cu matusa lui la manastire timp de o saptamana, pana ce mama lui o naste pe surioara lui, Simone. Dar baiatul nu vrea sa locuiasca acolo nici macar o saptamana, deoarece crede ca parintii lui vor sa scape de el. Camera lui este transformata intr-o camera de bebelusi, iar baiatului nu-i place acest lucru. In final se decide sa plece, deoarece crede ca parintii s-au plictisit de el si ca acum sunt mai atenti si o iubesc mai mult pe sora lui. Acest gand se ruineaza imediat, deoarece Morrison se pune la volanul masini, dar o buseste si nu mai poate fugi de  acasa. Dupa ce Simone se naste, Morrison o ia cu el intr-o mica excursie iar lucrurile se cam complica…J.

Mi  s-a parut un film FOARTE TAREEEEE!!!!  Ideea imi place foarte mult pentru ca e originala si arata cate nebunii poate face un copil de cinci ani cu imaginatie foarte bogata.  Imi place pentru ca imi aminteste de momentul in care s-a nascut surioara mea, nebunica de Mara :), cand eu aveam tot cinci ani.

Am vrut la un moment dat sa intru la filmul de peste 16 ani,  ,,Vulpite”, dar nu mi s-a dat voie :). Au facut bine ca nu m-au lasat, dar totusi cred ca as fi inteles si un film de 16 ani.  Mi-a placut mult atmosfera de la KINOdiseea si mi-ar face mare placere sa mai vin si anul viitor. Interesati-va pe site-ul: http://www.kinodiseea.ro/despre.php

Sa mergeti anul viitor, deoarece merita si este chiar o experienta frumoasa.  Imi pare rau ca nu am ajuns anul asta decat la 3 evenimente, dar ma revansez eu anul viitor :D.

Pai, cam asta a fost articolul meu si sper ca v-a placut.

P.S. Multumesc MUUUUULT de tot doamnei Ada Teslaru pentru increderea si sansa acordata!!!

Povestea e una de viață, cu ea, mamă a doi copii, care încearcă să își refacă viața după ce și-a prins soțul înșelând-o și se mută la New York. El, cu vreo 15 ani mai tânăr decât ea, tocmai află că franțuzoaica pe care a luat-o de nevastă l-a înleșat și că, de fapt, l-a luat de bărbat doar pentru a obține dreptul de ședere în SUA. Ea îl angajează pe el ca baby sitter și de aici vă dați seama ce urmează, american love, of course :D

Apoi urmează clasicele ”ce șansă are relația asta?”, o mică despărțire și apoi, firește, the hapyy ending, căci otherwise nu ar fi fost americănească treaba.

Ce să vă mai zis io despre filmul ăsta? Probabil că dacă o să mă întrebați peste vreo 38 de zile ceva despre el, nici măcar nu o să îmi amintesc despre ce era vorba… Deci, firește, clasific filmul drept Apă sfințită.

Legendă: sistemul meu de notare a filmelor este cel de mai jos.

No dă-i pace. Adică numai și numai dacă te lovește o plictiseală cumplită și ai vreme de pierdut să te uiți la el.

Apă sfințită. Adică filmul nu m-a enervat foarte tare, dar nici nu am ținut minte mare lucru din el.

Bere rece. Adică un film bun. Punct.

The shit. Adică un film excelent. Punct.

Mi-a plăcut filmul. Ricky joacă exact în stilul care l-a consacrat și care mie îmi place de nu se poate rolul unui dentist anti-social și cu masivi pitici pe creier, care, în urma unei operații relativ ușoare, intră pentru câteva secunde în moarte clinică, iar când se trezește din anestezie, începe să vadă și să audă fantome. Și înce pe haosul când fantomele îi cer să le rezolve treburile neterminate, acestea fiind, de altfel, motivele pentru care încă nu au plecat în ceruri sau, după caz, mai jos…

Kinnear joacă rolul unei fantome de soț nemernic, care nu poate să plece până nu o rezolvă, cum ar veni, pe Tea Leoni, care joacă rolul văduvei îndurerate.

Vă recomand filmul, care e ca și o Bere rece într-o zi caldă de vară :)