Bun, acuma puneți-l pe Toader (care zicea că habar nu a avut în ce e băgat Boldea) în locul inginerului silvic, Boldea fiind, firește, Badea din bancul de mai sus. Și ce ne mai râdem…

PS. Și tocmai ce am zis că am ales să nu mă intereseze ce se întâmplă cu presa…

Via @TeatrulMasca

”Anunt personal #revolutie.Abuz al jandarmeriei? Bataie de joc in acest regim de cacat?!! Baiatul meu din clasa a XII, se intorcea acasa (impreuna cu prietena lui, imbracati de teatru, nu tu glugi, nu tu fulare etc.) de la T.Odeon (unde vazuse spectacolul “Micul print!” cc @chinezu) mergand pe langa facultatea de matematica spre metrou; era insa departe de piata Universitatii! a fost oprit, intrebat de unde vine (“de la teatru”) unde se duce (“acasa”), cotrobait in ghiozdan, i s-a scris numele pe o lista (?!) si jandarmii i-au zis (asta tacea malc, cam speriat de ce i se intampla) ca daca se intampla ceva o sa il cheme la politie …cacaturi din astea de amenintari care tin la un pusti timid …) etc. De cand nu mai ai voie sa mergi prin Bucuresti??!! De cand jandarmii au voie sa te ameninte? Cam pana aici, domnilor! Ati decretat stare de necesitate in zona Piata Universitatii pentru 100 de oameni inghetati care striga lozinci??? Pana acum nu am fost nici eu nici altcineva din familie in Piata. De maine ma gasiti acolo! #revolutie”

La cateva minute dupa primul titlu, l-au schimbat. Și au pus unul și mai ridicol. Mereți, măh, și aruncați-vă în locul gol de parcare de pe maidanul jurnalisticii…

Se cere: analiza sentimentului luatului gâților la români și europenismul intrinsesc al creșterii odraslelor.

Context: veselia, sentiment de împlinire de Crăciun, zâmbete și toleranță, ca cum am fi fața în față cu spatele Grădinii Raiului.

Ce se întâmplă în poezia/colind: se duc unii (boieri, firește), plin de veselie si spirit șăgalnic, să ia gâții unor căprioare, domn, domn să-nălțăm, dar ghinion de neșansă, căprioarele erau extinctate cu vreo câteva Crăciunuri în urmă de alte cete de colindători, plini de veselie și cu spirit șăgalnic, care au reușit să le ia gâții. Așa că ceata noastră de voinici, în lipsă de Bambi de serviciu, numai ce l-au văzut pe Rilă Iepurilă și l-au baionetat cum se cuvine, adică i-au tăiat beregata, l-au belit, domn, domn să-nălțăm, iar blana i-au folosit-o pentru veștmânt domnului, domn, domn să-nălțăm.

Ce înțelegem din asta: că dacă eu tai un iepure pentru că m-am enervat că nu am găsit căprioare să le iau gâții, sunt bun de legat. Dar dacă tradiție ne spune că așa e frumos să ne învățăm copii să cânte de Crăciun, atunci vaaaaaaai, ce lacrimă ni se prelinge din cel colț al ochiului că cât sunt de frumoși…

Notă. Această postare nu este un pamflet și puteți să o luați cum vrea mușchiul vostru.

Ieri, spre exemplu, la semafor la Charles de Gaulle, diplomaticul din imaginea de ma jos a aruncat o hârtie pe geamul mașinii. Că așa a vrut el. Desigur, există și alte specimene care fac asta fără să-și plimbe poponeața într-o mașină diplomatică. Dar faptul că ăsta avea CD pe număr, m-a indispus pe stilul clasic despre care vă ziceam mai sus.

Stimată conducere de post public de televiziune,

Vă scriu această scrisoare deschisă pentru simplul motiv că dacă nu aș scrie-o m-aș simți nu știu cum. Și, firește, pentru trafic, căci puteți să îi întrebați pe cei care mă cunosc deja că sunt ahtiat după trafic. Dar, la urma urmei, nu prea are importanță de ce am ales să o fac. Așa că hai să trecem la subiect.

Sunt unul din cei care se uită destul de des la TVR 2. Asta însemnând că de bine, de rău chiar apreciez anumite lucruri care se întâmplă pe acolo. Precizez asta ca să știți că, deși sunt un adversar înfocat al modului deșănțat în care se prăduiesc banii publici prin instituțiile bugetare, asta nu înseamnă că nu dau like, cum ar veni, atunci când văd ceva la care merită dat.

Tocmai de aceea dați-mi voie să îmi exprim starea de năuceală (urmată de o senzație de vomă, de-a dreptul) pe care am simțit-o aseară, în timp ce mă uitam la jurnalul de știri pe TVR 2, de la 22.30. Când, după o știre despre ambasadorul Marii Britanii care a participat în Ferentari la o acțiune de sorginte sportivă și unde domnia sa a declarat că a descoperit ”spiritul olimpic”, numai ce îl aud pe prezentator (mă iertați, îmi scapă numele, dar după faza de aseară chiar nu cred că am pierdut ceva) că lovește execrabil: ”Poate că au descoperit spiritul olimpic la furat portofele și la băgat în venă”.

Cum, probabil, sunteți la fel de uluită, stimată conducere de post public de televiziune, precum am fost eu, repet cele spuse de angajatul dumneavoastră, plătit și din banii noștri, desigur: ”Poate că au descoperit spiritul olimpic la furat portofele și la băgat în venă”.

Aș vrea să îmi explic rostirea penibilă a domnului cu pricina prin faptul că avea o zi proastă. Și chiar încerc să fac asta. Dar nu îmi iese nicicum. Așa că rămân la părerea, tristă și scârbită, că gherțoismul xenofob și-a manifestat plenar și lovitor expresia aseară pe TVR 2. Și cum mă îndoiesc că așa ceva face parte din politica postului, îmi rămâne doar să sper că a fost un accident. Penibil, jenant, cocălăresc, dar, în cele din urmă, un accident.

Ce se va întâmpla după expectorația cu pricina? Habar nu am, e treaba dumitale, stimată conducere de post public de televiziune. Eu pot doar să spun că, în ceea ce mă privește, voi recurge la singurul gest de protest pe care îl am la îndemână: adică nu mă voi mai uita la TVR 2 multă vreme de acum înainte. Până îmi va trece senzația de vomă când văd sigla voastră. Știu că, probabil, nu vă interesează de un papagal ca mine care alege să se uite pe Animal Planet decât să vadă alte animale pe TVR 2. Dar, totuși, eu o voi face. Măcar atât să fac și eu pentru matale.

Chinezu out and over.

București, 11 aprilie 2011, ora 13.30, Piața Victoriei, fix în fața Guvernului României. Cum treci de pe partea cu Muzeul de Geologie înspre gura de metrou, semaforul de acolo are o anumită rutină. Adică ține roșul foarte mult la mașinile care vin dinspre Aviatorilor, după care se face verde la pietoni. Așa că cei care trec des pe acolo parcurg jumătate din trecerea de pietoni, chair dacă au roșu, știind că oricum mașinile în fața cărora stau nu au cum să pornească până ce se face verde la pietoni. Unii chiar trec pe roșu, dacă de pe sensul celălalt nu vin mașini. Cum se întâmplă peste tot prin București, de altfel.

Astăzi, pe sensul de mers al mașinilor de care vă spuneam erau doi polițiști, unul pe motocicletă, celălalt într-un BMW brăndiut cu Poliția Română, cu numărul B 18 MDK. Cum se întâmplă de obicei, erau niște tineri care parcurseseră deja jumătate din trecerea de pietoni. La care începe o scenetă de un gherțoism imperial. Polițistul de pe motocicletă strigă ”băăă, voi așa ceva învățați la școală, băăăă”, completat imediat, pe stație, de cel din mașină ”aveți roșu, stimați conducători” (mă rog, a confundat noțiunile, se întâmplă). La care unul din tineri a dat din mână și a arătat spre semafor, spunând că acuma tot aia e, că oricum se face verde (ceea ce s-a îmtâmplat exact în timp ce zicea asta). La care polițistul din BMW a dat geamul jos și a strigat ”băăăă, poate vrei să îți trag un șut în cur”. Exact așa a zis epuletele.

Bun, să analizăm. Să zicem că tinerii ăia de pe trecerea de pietoni sunt niște nesimțiți împuțiți, care au încălcat legea. Și să zicem că i-au înjurat pe polițiști (deși nu a fost așa, evident, eram acolo). Dar să zicem, așa, de exercițiu. Polițiștii ar fi trebuit să îi amendeze și, după caz, să îi urce în dubă și să îi ducă la secție. Cam așa ar fi trebuit să procedeze pe lege. Faptul că ei au ales să facă mișto și să trimită șuturi virtuale în cur ne dovedește că unii dintre ei au rămas la stadiul de epulete. Plătit din banii noștri să o frece în BMW-uri și să se dea Gigi Duru în uniformă de polițist. Bleah, hai sictir, băi epulete, trage-ți-aș un șut în curul de bugetar gherțoi.

PS Pentru cei care se întreabă de ce nu am zis nimic la faza cu princina, precizez că le-am trimis un pupic virtual polițiștilor, după care m-am bătut cu ambele palme pe ambele buci. Am rămas 2 secunde pe trecere să vad dacă reacționează cumva, s-au holbat un pic, dar apoi s-au făcut că se uită în altă parte. Deh, m-au văzut mai buhai și au zis că e riscant cu de ăștia să încerce șuturi în cur. Decizie bună, gherți boy, decizie bună…

Am decis să scriu asta pentru că toată lumea vorbește pe la colțuri, se bârfește de se rupe, dar public nu se spune nimic. Bloggerii nu prea zic nimic pentru că, nu-i așa, de la agenții vin banii, așa că lasă, chiar dacă sunt cam de caca unele, mai bine tăcem. Numai că zău dacă vreau să trăiesc într-o blogosferă care este infestată (și îmi asum când zic acest cuvânt) de unele practici ale unor profesioniști de pe la noi.

Agențiile nu plătesc la timp. E chestie deja știută. Și acceptată. Căci trăim niște vremuri mai nașpa și înțelegem că anumite înțelegeri trebuie respectate și în spiritul lor, nu doar în litera lor, adică să mai lăsăm de la noi o perioadă de grație, ca să zic așa. Asta până se depășește o limită a bunului simț. Asta până când ori trece anul de când bloggerul nu și-a primit banii sau când trece juma de an de când tu, dacă lucrezi pe firmă, ai făcut factura – ”trimite factura, nicio problemă, o plătesc mâine, ce dracu, mă știi” -, când nu ți se răspunde la telefon sau la mail, de astea, practici de ”profesioniști”.

Astfel de agenții o dau pe varianta cu ”e criză, mă înțelegi”. Nu, nu înțeleg. Sau, mă rog, înțeleg contextul. Dar nu pot înțelege nesimțirea. Nu pot înțelege de ce, dacă îți plătește clientul, tu nu plătești mai departe bloggerul. Am pățit eu situații în care un VP sau un director de comunicare de la ceva firmă mare care se face ca racul când aude că bloggerii prinși în campania pentru ei nu au fost plătiți căci ”am trimis banii către agenție acum 3 luni…”. Nu pot înțelege cum de o atât de mare agenție (cum se țin unele) nu reușește să aibă o sumă tampon din care să plătească bloggerii și apoi treaba lor să își recupereze banii de la clienți, că doar ei au semnat cu clienții ăia neserioși, nu bloggerii. Faptul că o bagă pe aia ”știi, nu a plătit jegul ăla de client, nu am banii” nu face altceva decât să certifice că o asemenea agenție este doar un comisionar-căpușar. Care nu sunt sănătoase pentru piață și nu o să fie niciodată.

O agenție care se respectă nu stă la negocieri cu bloggeri post-campanie. Își asumă prevederile contractuale și plătește. Treaba ei de unde face rost de bani, treaba ei cum a negociat cu clientul. Restul sunt povești. Basme de astea de prost gust cu agenții care sunt, de fapt, niște comisionari cu nume bombastic și siglă mișto. Buticăreala 2.0.

La urma urmei, totul se reduce la relația umană. Dacă ești om cu mine, pot înțelege multe din probleme prin care treci. Discutăm și rezolvăm. Omenește. Bărbătește. E foarte simplu. De ce aleg unii varianta aburelii și a fugii de responsabilitatea pe care, oricum o dau, și-au asumat-o, mă depășește.

Și eu am de recuperat bani de la unele agenții. Că și asta trebuie să faci ca blogger, să fii recuperator. Și o să-i recuperez, stați liniștiți. Dar nu despre mine e vorba. Căci cu sau fără banii ăia eu sunt bine, merci fain. Dar la nivel de piață (ceea ce vreau eu să văd cât mai repede pe la noi) practica asta e o mare mizerie. Drept pentru care eu o să fiu ăla buhai și rău care strigă în gura mare ceea ce alții șușutesc pe la colțuri și apoi ieșim ca reprezentanți ai blogosferei să aburim clientul și cititorul cu tot felul de statistici și pe la tot felul de manifestări, când, de fapt, copilul 2.0 nu mai e șters la cur de vreo 5 ani.

Vaaaaaai, ți-ai dat foc la valiză, nu mai pupi bani de la agenții, veți spune unii. Așa și? De astfel de agenții nici nu mai vreau să aud. Iar celelalte sunt sigur că vor înțelege ce zic eu aici.

Hai pa, că m-am enervat.