cantecul from popa laurentiu on Vimeo.

M-am emoționat teribil când am văzut filmarea de la repetițiile pe care Alecu meu cel drag, la cei 11 ani și jumătate, le face pentru piesa ”Micul prinț”, premiera la Odeon pe 24 februarie. Eram foarte mândru de el, oricum, dar, dacă vreți, doar la nivelul lui ”știu că o să joace pe scenă”. Dar când l-am văzut în filmulețul pe care Carmen Vidu, regizoarea piesei, l-a postat pe pagina ei de facebook, m-am emoționat peste măsură. Și sunt înfiorător de mândru că Alecu meu face exact ceea ce își dorește și ce îi place și încă de la vârsta asta.

Așa suntem noi, părinții. Ne place atunci când ni se întâmplă nou lucruri frumoase, dar atunci când li se întâmplă copiilor noștri e cu totul altceva, inima bate altfel, sufletul cântă mai puternic, bucuria o simțim din toate fibrele, celulele și ce mai avem noi prin noi pe acolo :))

Și ca să vedeți cum se potrivește, în starea asta de bine pe care o simt acuma, am văzut și ce au făcut Alex Mazilu și Alecu Racoviceanu și mi-a plăcut. Și mi-am zis, haide, măi, că sunt zile în care, dacă alegem înspre ce să ne uităm, lumea e mai frumoasă decât dacă întoarcem privirile înspre acele părți pe care le privim zilnic și de care, deși nu ne plac, nu ne putem despărți cu adevărat niciodată :)

Hai mai bine, în loc să vă țin eu de vorbă aici, să sărbătorim ziua Marei cu povestea de mai jos. Pe care iubita mea cea minunată i-a dictat-0 soției. Și pe care a zis că a inventat-o ea :)

Printesa din Regatul Magic

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Era demult demult un rege si o regina iar regele si regina aveau un fiu pe nume Fat Frumos. Iar regele si regina i-au spus lui Fat Frumos sa-si gaseasca sotia cu care vrea sa se insoare, iar Fat Frumos a pornit la drum, iar pe drum a vazut o linie de sclipici. Apoi Fat Frumos a urmat linia de sclipici, care ducea chiar la rau. Fat Frumos, cand a ajuns la rau, a vazut o zana care i-a zis: „ce faci aici, Fat Frumos?”, iar Fat Frumos i-a spus ca se duce sa isi gaseasca sotia cu care vrea el sa se insoare. Ca sa te duci sa iti gasesti sotia ai nevoie de o sabie pentru ca stiu eu o fata frumoasa si sigur iti va placea de ea, si ea asteapta sa vina un print ca sa se casatoreasca cu ea.

Iar printul a zis: „de unde iau o sabie?”, iar zana a spus :”fac eu o magie si intr-o clipita va aparea o sabie”. Intr-o clipita in mana printului a aparut o sabie, iar printul i-a zis zanei sa faca o magie sa se faca raul mai mic pana il trece. Zana a facut o magie ca raul sa se faca mai mic, iar Fat Frumos a trecut. Apoi zana l-a facut din nou mare. Printul a ajuns la castelul elfilor. Printul stia ca nu trebuia sa bea sau sa manance nimic de acolo, pentru ca era foarte foarte destept. Apoi Fat Frumos a trecut prin imparatia elfilor si a mers si a mers pana a dat de castelul magic. In curtea castelului a vazut cai zburatori, o caleasca cu multe multe floricele iar Fat Frumos a intrat si cand a ajuns la regele si regina a spus „as vrea sa o vad pe printesa cu parul de aur”, iar regele i-a spus ca o sa-i arate unde este printesa daca el o sa gaseasca inelul ei de pe deal. Iar Fat Frumos a plecat, a gasit inelul ei, era plin plin cu stelute si inimioare de tot felul, de lucruri frumoase si i-a dat regelui si reginei inelul, si i-a aratat printesa, iar regele s-a ridicat de pe tron si i-a dat inelul printesei. Apoi printesa si Fat Frumos se apropiasera unul de celalalt iar printul i-a zis „vrei sa te mariti cu mine?” iar printesa i-a zis „da” si s-au dus la castelul printului si au facut o nunta cu artificii si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Padurarul
De Alexandru China Birta

Seara se vad copii costumati in fel de fel de costume, cerand bomboane. Rad si se joaca dar nu stiu ce-i asteapta.

Noaptea se asterne peste tot orasul si afara nu mai e nici un copil. Luna sta la panda cu ajutoarele ei stele pe bolta cereasca.  Dovleci decorati si pictati sunt peste tot.

Un copil de 13 ani, pe nume John Clidern s-a dus si el la colindat si acum se uita mandru la bomboanele de toate felurile pe care le-a strans: jeleuri, drajeuri, ciocolata cu felurite sortimente, acadele si caramele.

Tarziu in noapte Jazz, cainele familiei, incepu sa urle si sa muste un perete din casa, acela dinspre cimitir. Zgomotul il trezeste pe John.

-Caine prost, ce ai patit? zice John mai mult adormit decat treaz.

Catelul fuge la baiat si incepe sa planga in bratele lui.

-Haide sus, vii sa dormi cu mine, spuse John si il lua pe Jazz in brate.

Dintr-o data se facu un  frig glaciar de zici ca i-a pus cineva in congelator.

-Cred ca s-a stricat iar centrala.zise John.

Dar se facu iar cald ca mai devreme cand John facuse primul pas. John nu se sperie, deoarece era, din fire, realist. Ajungand in camera lui, observa ca totul era dezordonat, lucruri aruncate pe jos, calculatorul si televizorul erau pornite si patul lui era devastat.

-Iar pisica vecinilor?! Trebie sa ma obisnuiesc sa inchid geamul and plec din camera.

Nici de data asta baiatul nu se sperie. Se culca in sfarsit si peste 2 ore a fost trezit de doua voci.

-Nu il rani! Lasa-l in pace! se auzi o voce de femeie.

-Ne-a invadat teritoriul! Trebuie sa plateasca! zise o voce masculina.

Acum John se sperie. Puse mana pe telefon, forma numarul de telefon al mamei sale, dar se auzi un parait si raspunse cineva:

-Mama, mama tu esti? Vino acasa! zise John disperat.

-Nimeni nu te poate ajuta acum! raspunse vocea masculina.

Din intuneric se vazura doi ochi lucitori plini de ura si acei ochi se apropiau din ce in ce mai mult. Cand s-a vazut mai clar, acolo era un om translucid, cu sange pe fata si haine ponosite si cu un topor in mana. Era la 1 metru de John si , apropiindu-se a zis:

-E Halloween! si a lovit cu toporul.

Exact in acel moment John se  trezi si zise:

-Trebuie sa ma obisnuiesc sa nu mai mananc M&M’s seara.

La un moment dat se auzi soneria de la usa:

-Cine e? zise John.

Se auzi vocea terifianta din vis zicand:

-Padurarul!

HALLOWEEN FERICIT!

Apropo de Alecu, a început să se joace pe nu știu ce programe de astea de făcut filmulețe. Ce vedeți mai jos e prima lui încercare de montaj foto și video. Așa a început și Spielberg, cred :))

Și pentru că am făcut un the best of Mara, vă dau mai jos și un the best of Alecu. În cazul lui, însă, o să folosesc mai mult linkuri, cu câteva explicații. Pentru că, după cum spuneam, el are o vârstă la care mă ajută mult mai mult decât am sperat vreodată :)

Alecu m-a convins să renunț la fumat. A dat dovadă de atâta maturitate și determinare când a discutat cu mine, încât am considerat că îi aduc un adevărat omagiu să mă las de fumat. Ceea ce am și făcut :)

Alecu a scris cel mai tare guest post din existența trecută și viitoare a acestui blog :)

Țin minte că Alecu meu, când m-a văzut pentru prima dată la televizor, m-a întrebat oarecum fâsticit: ”Tati, tu ești vedetă acuma?”. M-am cutremurat și i-am fixat un întreg sistem de valori printr-o lovitură dură și ireparabilă. I-am spus: ”Băi, tată, tu cum crezi că miroase căcătul unei vedete?”. După un moment de perplexitate, Alecul meu a zis doar ”aaaaaaaaaaa” și de atunci nu mai are nici o problemă cu vedete, vedetisme and shit.

Nu vă puteți imagina ce emoționat am fost când Alecu a fost reporter acreditat la un festival de film pentru copii. Și acum când scriu aceste rânduri simt acea emoție. Și o mândrie teribilă :D

Când Alecu a început să îmi dea subiecte pentru blog, mi-am dat seama nu că vremea mea a început să treacă, ci că vine vijelios vremea lui :)

Când Alecu a apărut la știri cu trupa sa de teatru, m-am bucurat teribil de bucuria lui. Cea mai frumoasă bucurie din lume :)

”Tati, la ce folosește sufletul?” – Asa m-a intrebat minunata mea Mara, la cei aproape 5 ani ai ei, in seara asta. Am depasit cu greu momentul de uluiala si de blocaj si am rezolvat-o cumva. Dar cat de frumosi sunt copiii nostri si ce minte cutremuratoare au…

Cea mai frumoasa poezie din lume este cea de mai jos. Pe care a compus-o minunata mea Mara (4 ani si 10 luni) in ziua de 5 noiembrie 2009, ora 21.41. Am notat-o imediat cu mana tremurand de emotie…
Vantul bate din senin
Eu sunt trista, nu pot sa ma joc
Iata si lacul e trist…
Am o ideee
Daca toti oamenii desenam vara
Iata vara vine si toti suntem fericiti.

Mara mea m-a sunat (caci doarme in weekendul asta la bunica ei) pe telefonul fix. Va redau convorbirea, ca sa nu avem discutii:
- Tati, ce inseamna politica?
- Aaaaaaaa… Pai politica inseamna… este… politica inseamna nenii aia la care se uita tati la TV.
- Aha. Bine, ciao.
Si a inchis.

- Tati, de ce unele magazine fac farse?
- …
- De ce pun lucruri in vitrina si cand intri acolo nu sunt de vanzare?
- …
- Pentru ca asa vor sa faca mai multi bani. Pentru ca parintii cumpara lucruri copiilor cuminti daca intra intr-un magazin. Dar asta inseamna sa faci o farsa.
- Pai…
- Da’ stii ceva, tati? O sa ma duc eu cu Tudor (prietenul ei din scara blocului, n.m) intr-o zi la magazinele astea si o sa le facem si noi farse. O sa le punem pe jos gheata, frunze si apa. Asa, ca sa le venim de hac!
- …

Mara mea cea minunată are darul fenomenal, la cei aproape 5 ani ai ei, sa mă topească decisiv de multe, multe ori. Cum a fost aseară, când mi-a servit nişte lucruri care m-au, după cum vă spuneam, topit :)
- Copiii ies din burtică prin suflet
+ Copiii din burtică sunt făcuţi într-o fabrică
+ Îmi pare rău că nenii ăia răi l-au omorât pe Iisus, că părea un om simpatic
+ Băieţii nu poartă rochii, numai Doamne Doamne, da’ el are grijă de noi

Mara: Mami, tu te-ai sărutat cu alți băieți:
Adina: Da.
Mara: Și numai cu tati te-ai măritat?
Adina: Da.
Mara: Atunci cu ceilalți de ce te-ai sărutat?
Adina: …

Mara: Mami, tu te-ai sărutat cu alți băieți:
Adina: Da.
Mara: Și numai cu tati te-ai măritat?
Adina: Da.
Mara: Atunci cu ceilalți de ce te-ai sărutat?
Adina: …

Doamne ce minunate fete am :)

Bun, înainte de a vă arăta textul pe care l-a scris Alecu în calitatea sa ”acreditată”, vă spun doar că nu a fost ușor să se împartă între teme și mersul la film, dar cel mai interesant mi s-a părut procesul (destul de dificil) de a înțelege responsabilitatea pe care o are în noua sa calitate. Dar, în același timp, toată chestiunea să rămână și o joacă. Are doar 11 ani la urma urmei, deși uneori uit asta :)

Mai jos aveți textul jurnalistic al lui Alecu. Mie mi-a tare plăcut, firește :D

Salut! Ma cheama Alexandru China Birta si am 11 ani. Sunt jurnalist acreditat la KINOdiseea. Mi-au placut activitatile la care am participat. Daca doriti mai multe informatii aveti aici un link: http://www.kinodiseea.ro/despre.php

La workshop a fost tare! Am primit fiecare cate o bucatica de ,,sticla” facuta din silicon (super realista). Machiajul facut de domnul  Ionel Popa  a fost GENIAL! Plus ca l-a facut in fata ochilor nostri.  Mi-a placut mult si pentru ca am fost cu un prieten, Sergiu.  Ne-a mai aratat masti, cum sa facem  un make-up  super cool si super realist si ne-a dat sfaturi in materie de machiaj pentru Halloween.

Am fost si la fimul ,,Yuki& Nina”, scenariul si regia fiind scrise de Hippoly Giradot si Nobuhiro Suwa.  Producatorul filmului este Comme des Cinemas si distributia: Noe Sampy, Arielle Moutel si Jean-Paul Giradot.

Filmul este despre o fetita pe nume Yuki care are 9 ani. Tatal ei e din Franta si mama ei e din Japonia. Din cauza certurilor frecvente, parintii ei decid sa divorteze, iar mama lui Yuki o ia cu ea in Japonia, fata nevrand acest lucru. Ea are o prietena foarte buna, pe nume Nina care si ea are certuri cu mama ei. Cele doua decid sa mearga in padure si sa traiasca acolo, in garda elfilor si a spiridusilor.

Mi-a placut destul de mult pentru ca mi-a placut idea cu plecatul de acasa :).  Dar nu imi place deloc idea de divort :(.  Imi mai place ca cele doua sunt prietene foarte bune si ca impartesesc  probleme similare acasa.

Al doilea film la care am fost se numeste ,,Morrison primeste o surioara” . Acesta este un film olandez, facut in 2008, regizat de Barbara Bredero, scenariul scris de Sjoerd Kuyper. Producatorul este Bos Bros.Film&TV Productions, iar distributia: Tobias Lamberts, Bracha van Doesburgh si Britt de Lange.

Filmul este despre un baietel din Olanda, de cinci ani, pe nume Morrison. El este un foarte bun mecanic si un bun sofer, insotiindu-l si ajutandu-l pe tatal lui in atelierul micut al familiei. Prietenul cel  mai bun al lui Morrison este un animalut de plus numit de baietel ,,Cocodil”. Mama lui este o asa numita de baietel ,,reparatoare de animale”.  Aventura incepe atunci cand Morrison afla ca va trebui sa mearga sa locuiasca cu matusa lui la manastire timp de o saptamana, pana ce mama lui o naste pe surioara lui, Simone. Dar baiatul nu vrea sa locuiasca acolo nici macar o saptamana, deoarece crede ca parintii lui vor sa scape de el. Camera lui este transformata intr-o camera de bebelusi, iar baiatului nu-i place acest lucru. In final se decide sa plece, deoarece crede ca parintii s-au plictisit de el si ca acum sunt mai atenti si o iubesc mai mult pe sora lui. Acest gand se ruineaza imediat, deoarece Morrison se pune la volanul masini, dar o buseste si nu mai poate fugi de  acasa. Dupa ce Simone se naste, Morrison o ia cu el intr-o mica excursie iar lucrurile se cam complica…J.

Mi  s-a parut un film FOARTE TAREEEEE!!!!  Ideea imi place foarte mult pentru ca e originala si arata cate nebunii poate face un copil de cinci ani cu imaginatie foarte bogata.  Imi place pentru ca imi aminteste de momentul in care s-a nascut surioara mea, nebunica de Mara :), cand eu aveam tot cinci ani.

Am vrut la un moment dat sa intru la filmul de peste 16 ani,  ,,Vulpite”, dar nu mi s-a dat voie :). Au facut bine ca nu m-au lasat, dar totusi cred ca as fi inteles si un film de 16 ani.  Mi-a placut mult atmosfera de la KINOdiseea si mi-ar face mare placere sa mai vin si anul viitor. Interesati-va pe site-ul: http://www.kinodiseea.ro/despre.php

Sa mergeti anul viitor, deoarece merita si este chiar o experienta frumoasa.  Imi pare rau ca nu am ajuns anul asta decat la 3 evenimente, dar ma revansez eu anul viitor :D.

Pai, cam asta a fost articolul meu si sper ca v-a placut.

P.S. Multumesc MUUUUULT de tot doamnei Ada Teslaru pentru increderea si sansa acordata!!!